În căutare florilor de vis…

La toţi ne plac sărbătorile… dar nu şi nebunia sau agitaţie din acele perioade.

În timp ce mă întorc de la servici, având un program mai scurt sunt anunţat că trebuie să fac nişte cumpărături: pâine şi flori.

Mă decid să merg întâi la magazinul de pâine şi apoi după flori, pentru ca acestea să nu mă incomodeze la brutărie. Între timp o să mă gândesc ce flori anume, să cumpăr. Ezit între trandafiri şi crini.
Ajuns la magazinul de pâine, vâd o doamnă gravidă în spatele meu şi o las înaintea mea. Aceasta îmi mulţumeşte zâmbind, în timp ce un bătrân, mă împinge în spate:

-         Eu sunt după doamna – zice arătând spre femeia gravidă.

Fiind răbdător din fire, îl las, fără a mai spune ceva. Oricum, în faţa noastră se afla doar o persoană, un bărbat.

În timp ce bărbatul şi femeia îşi fac cumpărăturile, mă decid să cumpăr un buchet de trandafiri.

Între timp, femeia gravidă pleacă dar înainte să fie servit bătrânul, reapare bărbatul:

-         Cozonac aveţi?

-         Da.

-         De care?

-         Cu nucă, cu rahat.

-         Vreau şi eu. Unul.

-         De care?

-         Nu contează.

Vânzătoarea oferă produsul. Bărbatul scoate pe rând, mai multe bancnote, fără număr. Apoi se caută de mărunţis, moment în care apare un cerşetor, pe care-l alungă.

-         De care e cozonacul?

-         Cu rahat.

-         Vreau cu nucă.

Calmă, vânzătoarea schimbă produsele. Bărbatul pleacă, urmărit de copilul cerşetor. Bătrânul pare nehotărât:

-         O pâine.

-         De care?

Între timp, apare soţia bătrânului, spre fericirea celor de la coadă, bucuroşi că totul se va derula mai repede.

- De care pâine să iau?

- Pâine să fie – răspunde femeia.

- Iau… Hm…Iau…din cea proaspătă. La kilogram.

Vânzătoarea cântăreşte pâinea. Bătrânul ezită:

-         Să luăm jumătate?

-         Cum vrei, bărbate – răspunde soţia acestuia.

-         Păi…Luăm întreagă!

-         Costă…

-         Pungă aveţi?

-         Da. Costă…

-         Îmi feliaţi pâinea?

-         Nu se poate. E proaspătă şi fierbinte, se lipeşte miezul…

Între timp, reapare bărbatul cu cozonacul:

-         Ce cozonac este? Scrie pe el de post!

-         Nu contează. Toate sunt la fel – spune vânzătoarea.

-         Are zahăr – susţine cel care se afla în spatele meu.

-         Poate nu are gust…

-         Are…are… - aprobă mai mulţi, de la coada imensă care se formase.

Bărbatul pleacă, bătrânul priveşte pâinea iar eu cer repede produsul dorit, plătesc şi dispar spre florărie. Sunt două în zonă.

Ajung la prima florărie şi constat că este ceva lume dar produsele nu sunt frumoase, părând vestejite. Vânzătoarea arată mult mai bine decât florile pe care le vinde.

Mă duc la următoarea florărie unde deja se formase o coadă imensă. Se pare că sunt mulţi sărbătoriţi în aceste zile. O fi perioada cu cei mai mulţi născuţi!

Mă uit atent la flori şi mă sperii! Nu de produse, cât de bătrânul de la pâine, pe care-l reîntâlnesc. Vorbea cu vânzătoarea şi pipăia, verifica fiecare floare… şi erau destule pe acolo!

Deodată îmi vine o idee! O să apelez la o florarie online! Mai exact, îmi aduc aminte de nunta unde am fost naşi, iar florile şi aranjamentele florale, le-am comandat de pe situl FlorideLux.ro. Descoperisem situl în urma cercetărilor mele pe internet, prin intermediul blogului Petale de viata  . Eu sunt obişnuit să caut pe net, să cercetez! De aceea găsesc mereu câte o soluţie, viabilă, pentru orice!

Tot prin intermediul acelei florării, achiziţionasem la prima aniversare a căsătoriei noastre, un cadou pentru soţia mea în special, pentru casă în general. Erau mirificele plante ornamentale  care ne întâmpinau pe holul apartamentului, când reveneam acasă.

Până vine şefa… pot să fac repede comanda şi poate iau şi alte flori, pentru soţie, vreun ursuleţ de pluş pentru mogâldeaţa care ne va vizita… Toate dintr-un singur loc!

Să rezolv repede problema, că poate mă trezesc cu făcăleţul peste cap, că nu mi-am îndeplinit obligaţiile de aprovizionare!

Florile trebuie oferite din dragoste. Floarea în reprezintă pe cel care le oferă, precum şi gingăşia celei care o primeşte.

Femeile sunt ca florile, firave, gingaşe, uneori … înţepătoare!

Cu un trandafir, poţi spune că se face primăvară! Dar cu mai mulţi?

Până am terminat de relatat povestea, florile au şi venit… Frumoase, proaspete…. Sunt ca cele din visele frumoase!

Sper să nu fie invidioasă soţia mea că am fost servit prea bine! Adică mă descurc, din nou , mai bine decât ea!