Aniversare cu Samsung Galaxy S6

Fiecare dintre noi, avem în fiecare an câte o zi specială, chiar din prima noastră zi de viaţă. Da, este aniversarea noastră, a fiecăruia dintre noi.

La ultima aniversare, am reuşit să-mi fac un cadou mult dorit, un Samsung Galaxy S6 . Am fost fericit şi îl luam cu mine peste tot. Atât de mult îmi plăcea, că-I foloseam toate aplicaţiile şi oferisem un asemenea telefon, cadou şi altcuiva drag.

Hotărât ca măcar de ziua mea să fac şi eu treburile din timp, fiind liber de la servici, am pornit în pivniţă ca să caut sticla de sampanie pentru musafirii ce urmau să sosească spre seară şi să mai caut un obiect, solicitat de mult timp, de soţia mea, pentru care nu reusisem să-mi fac niciodată timp. Mereu amânam lucrurile de pe o zi pe alta…poate nu mai este nevoie de acele lucruri….

Ajuns la destinaţie, după o conversaţie cu un prieten ce-mi ura cele bune, constat că bateria telefonului mai trebuie încărcată câteodată…. Oftez şi mă grăbesc să-mi termin treburile. Îmi pun scara şi mă sui pentru a căuta …

La un moment dat aud uşa de pe holul beciului deschizându-se, cineva se grăbeşte, ia ceva şi dispare încuind uşa…Deodată îmi dau seama, că dacă se închide uşa din exterior, într-un anumit fel, aceasta nu se mai poate descuia din interior, protezând astfel o eventuală fugă a hoţilor care ar intra pe vreun gemuleţ din beci…

Strig repede, dar omul fulger, dispăruse. Îmi aduc aminte că acesta, vecinul fulger, urma să plece în concediu, cu soţia, pentru câteva zile…

Ajung repede la uşă dar degeaba. Nimeni nu este pe acolo, nimeni nu mă aude…şi oricum, cine nu are cheie…degeaba.

Încerc să nu intru în panică, ceva borcane cu gem se găseau, deci de foame nu muream, sampanie aveam…Pe geam nu puteam iesi, deoarece era un grilaj de fier, cu sârmă….

În acel compartiment din pivniţă erau doar patru locaţii, deci doar patru chei….Unul dintre locatari tocmai plecase, celălalt era la servici, poate chiar în delegaţie, iar celălalt, era de fapt o bătrână, care era oricum surdă şi pleca săptămânal la copii…deci unica soluţie era tot soţia mea, precum şi cheia noastră de rezervă.

Repede iau telefonul şi sun ….dar mi se tot închide de toată lumea pe care o sun…lumea este la servici şi nu pot vorbi. Repede, scriu un mesaj pe internet, îl pun pe reţeaua de socializare la mai mulţi prieteni, precum şi soţiei mele, după care, telefonul se închide.

Mă aşez pe bancă şi gândesc…Măcar nu-mi este cald, fiind un loc răcoros…

După scurt timp, aud uşa de la intrare, care se deschide iar în pragul ei, apare soţia mea, ţinând în mână telefonul Samsung  pe care-l primise cadou de la mine, unul identic cu al meu.

Sunt cel mai fericit,  am fost salvat!

Din acel moment mi-am dat seama, că prietenul la nevoie se cunoaşte, iar ceea ce poţi face azi, nu lăsa pe mâine, că nu se ştie…