Vacanța de acasă

Din nou se lasă întunericul peste oraș. Îmi privesc ceasul. Copiii s-au culcat. Soția mea își finalizează treburile casnice prin bucătărie. Eu mă îndrept spre baie pentru a mă bărbieri. Mâine este luni, deci începe o nouă săptămână.

Oboseala, deja își dace simțită prezența. Mîine voi pleca mai tărziu la servici, după soția mea, deoarece voi pleca într-o scurtă delegație, spre capitală.

Deodată tresar, aducându-mi aminte de caietul lui Dănuț, care căzuse sub pat în timp ce-și făcuse temele, împreună cu sora lui, Anca. Diferența de doar un an între cei doi copii, era un real avantaj, atât pentru ei, cât și pentru părinți. Anca repete mereu materia de anul trecut, făcând temele cu Dănuț. Ea pricepea repede ceea ce învăța, deși avea doat opt ani! După ce recuperez caietul buclucaș din ascunzătoare, îndreptându-mă spre baie, îmi aud soția murmurând:

-          Încă un week-end acasă, fără să mergem undeva!

Oftez. Are dreptatate, dar nu aș pleca nicăieri departe, pentru că avem o rudă bolnavă, pe care o vizităm și o ajutăm cu diverse treburi, din două în două zile. Stau și mă gândesc la ultimul concediu...

Nu-mi mai aduc când a fost....doat atât știu că a trebuit să ne întoarcem repede....

O nouă dimineață, obositoare , de luni își face apariția. Mașina de serviciu intră pe DN1, pornind cu viteză spre București. Copacii încep să înmugurească iar nostalgia se face simțită. Îmi aduc aminte de copacii ce străjuiau drumul național, salutând mașinile ce goneau pe lângă pădurea de stejari.

Ajungând aproape de Timişul de Jos, ceva pare să se schimbe....

La un moment dat, în fața noastră, remarcăm agitația specifică nunților. Mirele își conducea musafirii, care prin veselia lor, demonstrau faptul că s-au simțit bine la evenimentul ce se încheiase. Mă uit la locație, observând o denumire care ține de trecut: Trei Stejari. 

 

Era una dintre puținele Pensiuni din Brașov  care erau în concordanță cu peisajul. Adică existau într-adevăr, trei stejari, falnici și puternici. Gândul mă poartă departe.... toți cei care vor să evadeze în natură, pot găsi acolo refugiul ideal!

Dar oare noi nu putem merge? Dacă locuim în Brașov, noi nu putem petrece un concediu  acasă, o Vacanță la Brașov ?

Cu această ocazie, vom fi în zonă, ne putem îndeplini datoria față de persoana bolnavă și dependentă de noi, putem face excursii prin jur, de dimineață până seara... putem servi masa la restaurant ( scăpând de rutina zilnică a gătitului ) și suntem aproape de casă.

O idee...un gând...un impuls...oricând poate schimba destinul unei zile și soarta unei familii.

Este din nou luni. Sunt fericit, agitația din casă este total diferită față de alte zile asemănătoare. Copiii sunt plini de energie, soția mea este gata de plecare iar eu, zâmbesc... Îmi dau seama cât de mult a contat, mica escapadă!

Din dorința unor evenimente perfecte , am petrecut o vacanță ideală, la pensiunea pe care o descoperisem când plecasem în delegație. Chiar dacă nu eram departe de casă, ne-am simţit perfect. Ne-am împrietenit și am socializat cu mai multe persoane , turiști pe care i-am îndrumat să admire minunățiile locale.  

Cu o altă familie, cărora le-am fost ghid, am mers la Grădina Zoologică din zona Noua, am fost la Canionul 7 Scări. Obișnuiți cu mersul pe jos, am făcut o mică plimbare la Bunloc ( aproape de Dâmbul Morii, locaţia pensiunii ), loc pitoresc și adecvat unor petreceri în aer liber.

Familia respectivă, deoarece avea asigurată pentru mai mult timp cazarea în Brașov , a venit și la noi acasă, în vizită, îndrumându-i apoi să meargă şi alte zone cu distracţii, atât pentru cei mari, cât şi pentru cei mici,  Aventura Park, Paradisul Acvatic și să nu rateze Poiana Brașov. Le-am sugerat, ca pe drum, să se oprească și în Poiana Mică unde pot petrece de asemenea , clipe de neuitat.

Natura mereu a fost un sprijin pentru om. Ea singură grijă de ea, cu condiţia ca omul să nu-i facă rău!

Brașovul este unul dintre cele mai frumoase zone , fiind un simbol al Transilvaniei. Categoric,  că dacă nu eram braşovean, sigur mă mutam aici!

Cu aceste gânduri o pornesc spre noua zi de luni, știind că va fi o săptămână altfel! Experiența trăită, trebuie să fie doar un început, nu sfârșitul începutului!

Totul ţine de om, de dorinţa lui, de ardoarea cu care luptă pentru a-şi realiza visele!

 Acest articol a fost scris pentru campania Super Blog Spring 2015.