Un manual, o profesoară și ... matematica

 

Se aude soneria. Nu este acel sunet plăcut, ci unul care ne cheamă în clasă. Mă așez în banca mea și-mi caut ghiozdanul. Îmi aduc aminte că nu am manualul în el și încep să-l caut prin cotloanele băncii. În timp ce găsesc cartea, privesc cu teamă spre ușa clasei, iar cu speranță spre colegi.

În prima bancă, o mogâldeață începe să numere pe degete. În fața mea, fata se tot agită iar eu urmăresc codițele... Aștept să se oprească de fluturat în vânt și-mi întind mâna, trăgând de una dintre ele. Fata scoate un țipăt scurt de surprindere, se întoarce spre mine și-mi dă una cu manualul în cap. În timp ce simt fiorii științei trecând prin capul meu, în urma contactului cu cartea, colegii mei se ridică în picioare pentru că apare doamna profesoară.

Îmi frec ușor capul, nu de durere, ci pentru a-mi muta știința, în echilibru, în mintea mea. Uitând manualul la școală, n-am putut să-l pun sub pernă, noaptea, pentru a se lipi învățătura de mine în timpul somnului.

Între timp ne pregătim foile pentru lucrare și începem să copiem problemele de matematică de pe tablă. În timp ce scriu, deja îmi vin soluțiile problemelor în minte. Noroc de contactul cu manualul!

Începem să scriem fiecare ce știm, în timp ce doamna profesoară ne privește de sub ochelarii ei groși. Mă uit în stânga, în spate, pentru a prinde o idee legată de abordarea ultimei probleme. Am colegi care încep lucrările, cu sfârșitul!  În timp ce privesc intens, aud o respirație greoaie. Doamna profesoară se uita la mine, fiind chiar lângă banca mea. Eu sunt calm și iau guma de șters de la colegul meu, spunând:

-                            Mi-am pierdut guma!... - după care soptesc pentru mine, că am găsit gluma.

...

Mă așez timorat în banca indicată de unul dintre organizatori. Mă uit în jur și constat că toți cei de acolo sunt extrem de serioși, de parcă s-ar află la un Congres. Apare un profesor care se așează în ultima bancă.

După câteva minute, apare o altă elevă, o brunetă care se așează la catedră. Este frumoasă dar și îndrăzneață! Dacă vine profesorul titular la acea catedră și o vede!

În câteva minute se deschide ușa din sală și apare un bărbat cu o doamnă. Sunt profesorii... Tocmai au văzut-o pe fata de la catedră. Vai, ce-o să-i facă! Spre surprinderea mea, îi dau foile de examen, ne urează succes și spor, după care ies din încăpere.

Colega brunetă începe să scrie de pe foaie pe tablă. Acum înțeleg și eu, nu este o colegă, ci doar o altă profesoară. După ce termină de scris datele pe tablă, se uită la noi. Eu zâmbesc și mă uit în stânga și în dreapta. Până să revin cu ochii la foaia mea, profesoara este lângă mine și-mi spune:

-          Aici ești la Olimpiada de matematică, n-ai voie să întorci privirea!

Înghit în sec și continui să scriu, dar tot îmi aruncc, la figurat, privirea în jur. Zâmbesc și revin la problemele de matematică. În timp ce mă concentrez, constat că locul de lângă mine, din banca, se ocupă. Mă uit la noul meu coleg de bancă și o văd pe profesoara brunetă!

....

Anii trec, vremurile se schimbă, dar știința rămâne în continuare o componentă importantă a dezvoltării personale a fiecăruia.

Uneori o carte în cap, sau o profesoară care-ți stă alături și prin frumusețea ei inspiră, pot fi elemente esențiale pentru evoluția noastră.

Olimpiada în general, iar cea de matematică în special sunt adevărate piste de lansare pentru elevii care  doresc să-și creioneze destinul folosind inspirația și cel mai mult, pasiunea lor.

Știința evoluează indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Chiar dacă școala se desfășoară mai mult la nivel de online, Olimpiadele școlare continuă să existe și să pregătească viitoarele valori. Brio Challenge (numită și Olimpiada Digitală de MATE) este un concurs deschis tuturor copiilor pasionați și buni la matematică, de la clasa I până la clasa a XII-a. Această competiție a ajuns la a doua ediție, oferind copiilor șansa de a deveni olimpici digitali la matematică și de a câștiga premii atractive precum: laptopuri sau console de jocuri.

Eu, acum m-aș întoarce în clasa a VIII-a, pentru că este perioada când de obicei ne dăm seama, ceea ce dorim de la viață și decidem pasul următor.

Dacă stăm și ne gândim, nu există persoane care să nu aibă amintiri plăcute legate de școală. Voi, dacă v-ați putea întoarce în timp, în ce clasă ați vrea să reveniți? Bine ar fi, să revenim în trecut, dar să avem mintea și gândirea de acum....