Cafea cu lacrimi

Abia reusesc să deschid ochii după coșmarul din noaptea care a trecut. Bine că totul a fost doar un vis... Toate persoanele cu care intrasem în contact, ziua precedentă, mă urmăreau cu diferite obiecte specifice profesiei lor! Brr! Abia aștept să ajung la servici!

În urmă cu o zi mă învoisem pentru vreo două ore de la servici, ca să rezolv niște probleme și m-am dus de la prima oră, la medicul de familie pentrun a lua rețetele părinților mei. Fusesem programat și eram primul pe listă. Doctorul a ajuns cu o întârziere de doar o oră. Abia așteptam să ajung la servici.

După ce am primit documentele dorite, m-am oprit la farmacie, unde am constatat că nu funcționează sistemul electronic. După 30 de minute, au venit biții pe rețea dar rețeta mea era greșită...

M-am întors la doctorul buclucaș și cei care se aflau acolo nu vroiau nici în ruptul capului să mă lase să intru pentru că se grăbeau, deși erau toți pensionari. După două ore, am rezolvat problemele și... abia așteptam să merg la servici!

Apoi am făcut un drum până la Primărie unde am depus actele pentru autorizația de construcție. Când totul părea gata, funcționara îmi spusese că am nevoie de un act semnat pe propria răspundere. Deși am luat repede pixul să semnez cererea, aceasta îmi spune că trebuie cu parafă notarială. Iau documentele, cobor la parterul clădirii și intru la notar. Acesta, după câteva zeci de minute de studiu, îmi spune că nu are ce să-mi facă, că nu există acel model de act.

Revenind la funcționare care mi-a pus bețe în roate, aceasta îmi comunică că acel act se găsește doar într-un singur loc, la un notar care se află  la celălalt capăt al orașului. Ofetz și mă grăbesc spre locația respectivă dorind să ajung cât mai repede la servici!

Ajuns la notar, aflu că acesta este în pauza de masă și astfel mai irosesc o oră din zi și... abia așteptam să ajung la servici!  Între timp comunicasem pe rețelele sociale cu prietenii și citisem ultimele postări.

În jurul orelor 14.00 am problemele rezolvate și sesizând cât este ora, oftez și suspin de dorul serviciului. Între timp constat că mi-am uitat și legitimația de servici, pe noptiera din dormitor.

Deși abia așteptasem să ajung la servici, am constatat că timpul s-a scurs nemilos, așa că m-am dus și la Oficiul Poștal  să-mi ridic un colet.

Oricum ziua era pierdută.... Sper ca cel care o găsește să mi-o înapoieze!

Ajuns în locație, m-am speriat de numărul mare de oameni, crezând inițial că este o grevă sau miting spontan dar, era doar coadă la două ghișee. Arunc o privire scurtă, număr persoanele și mă așez repede la o coadă, pentru că lumea tot venea și riscam să-mi pierd rândul!

Am așteptat 29 de minute, cu ochii pe ceas, că pe rețelele sociale de pe telefonul mobil citisem deja tot ce era nou. Un pensionar a revenit de două ori, o dată pentru rest, a doua oară să o salute pe doamna de la ghișeu și să-i mai pună niște întrebări.

O afaceristă a trimis 12 plicuri care trebuiau luate separat și introduse în sistemul electronic. O altă femeie, a căutat în portofel, de trei ori, 30 de bani, iar până la urmă i-a achitat această sumă impresionantă, clientul următor. Dacă rămâneam la coada de la celălalt ghișeu, terminam de mult....

Ajuns acasă, în parcare, am constatat că nu mai aveam benzină... iar în cutia poștală se afla un plic... bine că nu era un colet!

Autobuzul oprește în fața companiei și cobor în grabă. Abia aștept să ajung la servici! Urc grăbit treptele și intru la ea!

Mă aștepta zâmbitoare și mă privea cu duioșie, aproape că-mi dădeau lacrimile. Ce mă bucur că sunt la servici! Mă trezește din gânduri, colegul din biroul de alături care vroia și el să apeleze la ea!

Îmi pun cana și Espressorul automat Philips HD8829/09 își face treaba!

Eu îmi aleg opțiunea pentru cafea boabe deși colegii mei preferă în majoritate cafeaua măcinată. Abia așteptasem să ajung la servici! Doar pentru ea, doar nu credeați că-mi era dor de muncă!?...

Acest espressor este ca o soție pentru mine, pentru că eu am ales-o! În zona de birouri a companiei, beneficiem de cafea gratuită pentru a putea face față stresului de zi cu zi. Eu venisem cu propunerea unor espressor și am primit un mic buget.

Am insistat pe lângă conducerea companiei să înlocuim vechile automate de cafea, cele cu monezi, care se blocau deseori și “păpau” banii. Am căutat niște promoții pentru espressoare  și internetul m-a direcționat către situl magazinului online magNET.ro de unde compania a achiziționat mai multe asemenea espressoare, amplasate în diferite zone strategice.

Cafeaua este gata în câteva secunde, iar colegul meu își reglează atât suportul pentru ceașcă cât și intensitatea aromei și tipul de măcinare pentru cafea.

Se adună colegii la coadă, iar femeia de servici vine repede să verifice dacă nu s-a golit rezervorul de apă, care are  1,8 litri.

Eu beau cafeaua simplă, fără zahăr și nu folosesc nici sistemul automat de prelucrare al laptelui Pannarello.

În timp ce-mi savurez prima cafea, îmi aduc aminte de plicul primit prin poștă. Îl caut în buzunar și-l deschid. Era o invitație la botezul copilului prietenilor mei. De când s-au căsătorit și s-au mutat din oraș, nu am apucat să-i văd. Mă emoționez și o lacrimă se prelinge în cana de cafea. Deliciosul ingredient pare mai bun, deși lacrimile sunt sărate...

Abia aștept să merg la prietenii mei, dar până atunci, dimineața este abia la început. După masa de prânz, urmează o nouă cafea, iar la orele 16.00, înainte de plecare, mă retrag la o ultimă delicatesă, alături de colegi, povestind despre viață, cafea și lacrimi....

După ce termin ziua de muncă merg acasă și mă relaxez în fața televizorului, urmărind un film romantic și navigând pe internet.

Deoarece ajung înaintea soției, pregătesc mâncarea și spăl vasele rămase și apoi mișc ușor câte un tablou de pe perete. Soția mea remarcă gesturile mele și când repoziționează tabloul spune:

-          Ai șters praful și nu ai asezat tabloul drept!

-          M-am grăbit spun eu... - fiind cu gândurile mele undeva departe.

-          Ce harnic ești... zi de zi....

Stabilim programul pentru următoarele zile și facem planuri pentru evenimentul care urma și unde, spre stupoarea mea, eram actori principali, fiind nași. Ce face lipsa unei cafele dintr-un om! Uitasem complet și nici nu remarcasem “amănuntul”  în timp ce citisem invitația.

Seara când ne asezăm în pat, adorm nerăbdător, așteptând cu emoția să ajung din nou la servici, pentru a mă întâlni cu ea.... Oare dacă ar face cunostință cu soția mea, s-ar înțelege bine? Ar fi geloase una pe cealaltă? Ar trebui să încerc.....

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019.