Banc - accidentul soacrei

   Dupa ce a vorbit cu Politia la telefon, nevasta-mea a inceput sa planga si mi-a spus:

- Tocmai am aflat ca mama a murit intr-un accident de masina...Nici nu-mi pot imagina prin ce a trecut, saraca!

- Probabil prin parbriz...i-am raspuns.

Banc - lunea optimista

   Azi este ultima zi de luni din aceasta saptamana!

Banc - tema

- Tata, mi-ai facut tema la matematica? intreba fiul.

- Da. Sigur.

- Da-mi caietul sa-l verific daca e bine.

Vinul împăcării

- Ce faci doamnă! Iar vii la mine! Nu mă laşi deloc în pace! – se aude din vecini, vocea unei femei.

Locuiesc într-un bloc unde sunt mulți pensionari. Două vecine de palier deși au petrecut toată viața împreună, fiind în general nedespărțite, acum suferă de singurătate și de supărări. Amândouă au rămas văduve. Toate necazurile din trecut, refulează în prezent și au diverse discuții contradictorii.

Una dintre ele mereu o vizitează pe cealaltă, dar uneori, aceasta nu are chef de vizită și o alungă…

Omul când este singur meditează dar nu are cu cine să se sfătuiască, iar uneori devine pisălog.

Gândindu-mă la ei, treburile casei le fac mult mai anevoios, pentru a nu obosi la bătrâneţe. Fac curat şi apoi stau şi gândesc. Soţia mea apare lângă mine cu polonicul pe care-l învârte ameninţător:

- Încă nu ai terminat?

- Am timp toată viaţa!

Gata cu liniştea mea! S-a supărat iar peruşii fac şi ei gălăgie, la unison cu ea! Oftez. Îi va trece.

Vine seara iar supărarea persistă. A doua zi…la fel! Trebuie să o împac! Dar cum? Este prea frig să ies la cumpărături de flori… Am încercat, dar am ajuns doar până în beci, unde le aud din nou, pe cele două vecine. Oftez! Ar trebui un medicament de calmare… moment în care ochii văd, inima cere şi sufletul se eliberează. Iau ceva… şi urc spre locuinţă. Mă opresc în faţa celor două vecini şi le invit la noi. Continui drumul şi spre disperarea mea, ele mă însoţesc. Intru în sufragerie şi apare soţia mea. Când le vede pe vecinele de care abia scăpase, pupilele i se măresc….

Atunci eu aduc patru pahare şi desfac vinul pe care-l acaparasem din pivniţă. Torn în pahare şi le servesc pe doamne. Până să-mi umplu paharul, celelalte pahare s-au golit. Mă uit mirat şi mai completez, până conţinutul sticlei de Merlot, din gama Oenoteca  se goleşte şi pun sticla pe un suport.

Relația celor două vecine devine una benefică lor și liniștită nouă celorlalți locatari, vinul vechi, de vârstă apropiată lor, le-a readus amintirea vremurilor bune.

Au fost fericite și ne-au chemat și pe noi să le vizităm şi să mai savurăm licori delicioase, pe care să le aduc tot eu….

Acum nu se mai aude nimic pe scară… doar vâjîitul vântului printre geamurile neînchise…. iar soţia mea nu mai este supărată pe mine!

Ce să mai povestim de vin, dacă şi peruşilor mei, le place?

Un peşte şi un vin

Este perioada Postului Crăciunului. Majoritatea oamenilor renunță la anumite alimente și îngrediente. Fiind sărbătoarea Sfântului Andrei, sfântul românilor, a fost dezlegare la pește. De asemenea, spre bucuria mea, a fost dezlegare și la vin. La un pește bun, nu poate lipsi un vin de calitate.

Deoarece aveam pe cineva care-şi sărbătorea ziua numelui, am pornit cu bucurie să-l felicităm, deşi nu era vina lui în totalitate, că purta acel nume! Ajunşi acolo, mă aşteptam la o mulţime de bunătăţi, dar acesta, exact cum ne comunicase telefonic, pregătise un peşte… imens! Întâi am crezul că este un rechin, sau mai rău, ne amăgea cu  un peşte de jucărie! Dar nu a fost aşa.

După obişnuitele complimente, ne-am aşezat la masă. Peştele proaspăt prăjit pe grătar, ne îndemna la masă, datorită mirosului plăcut şi îmbietor. Acesta trona pe tava aflată în mijlocul mesei, înconjurat de salată şi legume care au fost condimentate şi aromate.

Gazda aştepta ceva…iar soţia mea îmi face semn să merg pe hol. Mă duc şi revin. Cei prezenţi se uită miraţi, dezamăgiţi spre mine:

- Nu ai adus? – întreabă soţia mea insistentă.

- Ce să aduc?

- Vinul!

- A..da…. – fac pe naivul.

De fapt abia asteptasem să discutăm şi să trecem la vin. Ştiind că se servea peşte la masă, am ales un vin ideal pentru această gustare. Vinul avea o vechime de zece ani, exact anii de căsătorie ai gazdelor. Era o Fetească Albă ce aparţinea unei game mai mult decât apreciate: Comoara Pivniţei . De fapt a fost o comoară a mea, timp de un an, cât l-am păstrat pentru un asemenea eveniment important.

Toată lumea a apreciat vinul de colecţie, fiind satisfăcuţi de savoarea acestuia. Un vin bun, într-un moment ideal face cât o mie de alte cadouri! Important este să ştii când şi cui să oferi un vin delicios.

Servind această masă, ne-am simţit mai bine decât, dacă eram la un grătar cu mici şi bere, în plină vară!