Fructele vieții

Omul este ca un fruct. El rodește, se dezvoltă în cadrul unui grup și apoi va pleca în lumea largă, lăsând locul altor generații.

Am zece ani și vreau să cresc. Îi văd pe cei din jur fericiți. Ei lucrează și-și câștigă existența. Vreau și eu să fie independent. Ei vin de la servici și se ocupă de familie, de pasiuni, iar eu când revin de la școală trebuie să învăț!

La 20 de ani sunt conform cântecului, fără griji și fără bani. Urmez o facultate și abia aștept să o termin. M-am săturat de atâția ani de învățat. Vreau să am o familie!

Nuntă, petrecere.... urmează lupta cu viața, alături de persoana dragă. Am 30 de ani și mă simt ca un copil. Totul este un început pentru mine: serviciul, familia, stilul de viață, renunțările...

La 40 de ani sunt privit ca un om matur... și mă simt îmbătrânit. Ce-mi doresc: liniște atât în familie cât și în relațiile cu cei din jur, prieteni sinceri, un servici normal.... o mașină, o casă cu grădină și pomi fructiferi.

Nu îmi doresc multe dar vreau din toate. Adică nu o roată de la mașină... tot automobilul însă nu limuzină. Vreau o casă nu un palat. Pomii fructiferi oferă vitalitatea și sănătatea de care avem nevoie și care se va resimți și la 60 de ani, vârstă memorabilă chiar și pentru siropurile de fructe Yo .

Aceste produse adorate de public și-au atins obiectivele, respectându-și deviza și clienții. Oare eu cum voi fi la puntea peste ani, la aceeași vârstă? Voi reuși ce-mi voi propune? Oare sănătatea va rezista în timp tentațiilor alimentare și a vitregiilor naturii și a oamenilor? Vom vedea în timp...

Dacă ar fi să medităm, câți ne gândim la viitorul nostru, fără a ne îngrozi la gândul că vom îmbătrâni? Am văzut și bătrâni fericiți!

O viață dulce

Viața are un ciclu bine definit: naștere, botez, căsătorie și moarte. Nimeni nu se abate de la aceste principii. Diferența constă în faptul că fiecare dintre noi, pentru ultimele două etape din viață, nu avem o perioadă limită de vârstă care să ne fie impusă, ea fiind diferită datorită mai multor factori de influență: sănătate, profesie, mod de viață, alimentație, stress.... și lista poate continua.

Fiecare persoană își stabilește o anumită strategie de navigație pe calea vieții. Unii își aleg diferite target-uri în funcție de propriile dorințe sau necesități. Aceste rezoluții propuse pot fi pe termen lung sau mai scurt, ca un bilanț anual.

În adolescență și în tinerețe, nu ne gândim la viitor deși avem anumite idealuri și vise, care însă se pot nărui odată cu trecerea anilor.

Viața ne-o organizăm singur iar când numărul anilor crește, ne dăm seama dacă am reușit ceea ce am vrut, sau nu.

Când suntem copii, ne dorim să creștem pentru a scăpa de școală și să ne dezvoltăm pe propriile noastre picioare. Doar atunci când atingem ceea ce am vrut, descoperim că era mai bine înainte, trăind cu nostalgii.

Ce aș vrea să realizez până la 60 de ani?

Am vrut să obțin o specializare într-un domeniu care-mi place pe la 20 de ani, să mă căsătoresc la 30 de ani, să am un copil atunci când vine, să mă dezvolt profesional până la 35 de ani și să am o casă cu grădină unde să mă odihnesc și să-mi experimentez hobby-urile la pensie.

Ce am realizat? M-am specializat într-un domeniu care nu-mi mai place dar mă dezvolt în alt domeniu care este un hobby și fiecare reușită mă bucură. M-am căsătorit la 30 de ani și m-am dezvoltat profesional. Mai am de rezlizat două obiective, deci mai am ceva... destul, cred, până la 60 de ani, o vârstă venerabilă.

Odată cu scurgerea anilor, aș vrea ca viața mea să fie dulce ca un sirop de fructe Yo , care au împlinit 60 de ani! Trebuie să știm ce vrem și să luptăm pentru îndeplinirea idealurilor pentru a nu rămâne doar iluzii.

Un nou look!

Pătrăţel trânteşte bagajele pe jos bombănind:

- Parcă am veni pentru o lună, nu doar trei zile.

Maimuţel şi Gogoşar îi aruncă priviri ce-l trezesc la realitate:

- Mi-a căzut.

- Da..da.

- Voi trebuie să vă aranjaţi, să vedeţi rochiile de nuntă, iar eu şi Gogonel o să mergem la petrecerea burlacilor.

- Cât ţine? – întreabă Maimuţel pe fratele ei.

- Ei... Bem şi noi o bere...două, povestim...până mâine dimineaţă.

- Bine – aprobă Gogoşar. Dar să nu vă îmbătaţi.

- Nu. Sigur nu. Doar am păţit-o o dată...şi la nuntă nu am mai băut nimic...

Pătrăţel îl ia pe Gogonel în primire şi pleacă fericiţi iar fetele se apucă să despacheteze.

Maimuţel revine nervoasă de la bucătărie. Gogoşar o priveşte şi izbucneşte în râs. Pe capul vecinei atârnau resturi de la o varză murată. Maimuţel era gată să plângă:

- Gata nunta pentru mine... Mi-a scăpat borcanul de murături în cap!

- Hai că nu este o dramă. Totul se rezolvă.

- Rochia... bine că a scăpat. Dar coafura! Acum unde ma vopsesc in Bucuresti?

- Căutăm un hair stylist Bucuresti – zice Gogoşar, pornindu-şi internetul pe telefon. Gata. Am găsit un salon cu cea mai buna vopsea de par profesionala.

- Se ocupă şi de vopsit suvite ? Visul meu...

- Normal. Prietena mea din capitală mi-a recomandat 1Dream Beauty Studio.

- La ce tipuri de servicii pot apela?

- Coafură…manichiură, unghii cu gel .

- Da.. poate îmi fac un look nou!

- Categoric. Ştii ceva… mergem amândouă!

- Perfect, doar să scap de varza de pe cap - spune fericită Maimuţel. După aceea trebuie să ne alegem un machiaj de zi .

- Nu este o problemă. Apelăm la specialişti. Dacă băieţii petrec, noi ne facem de cap ca să arătam bine

- Dar tot pentru ei!

Se aude gălăgie. Este Pătrăţel cu Gogonel. Primul dintre ei, descuie cu grijă uşă:

- Este ora nouă... Ar trebui să ne pregătim să mergem la mire.

- Da...da... Abia ne-am despărţit!

- Aşa este... Bună...ziua...ne scuzaţi!

Atât spune Pătrăţel închizând speriat uşa.

Se uită la numărul de pe uşă:

- Am băut doar o bere şi suc! Ne-am îmbătat?

- Pe uşă scrie 6....

- Poate este 9 căzut...

Pătrăţel încearcă să întoarcă numărul lipit pe uşă dar efortul este inutil.

- Oricum fata era frumoasă – spune Pătrăţel.

- Hai să o întrebăm cine este... să văd şi eu.

- Bine.

Gogonel deschide încet uşa şi se trezeşte în faţa unei femei. Se bâlbâie:

- Scuze...Noi căutăm ... pe iubitele noastre.

- A... aşa ne spuneţi acum? – răspunde o voce care seamănă cu a Gogoşarei, în spatele căreia apare o altă femeie, cu privire de Maimuţel

- ...

- Băieţii au rămas muţi. Vezi de ce am recomandat acest salon de coafură!

La distracţie

Pătrăţel o porneşte pe scări urcând la vecina Gogoşar. Ajunge în faţa uşii şi ascultă. Aude vocile fetelor şi face stângă împrejur, sunând la uşa lui Gogonel. Acesta deschide şi Pătrăţel se strecoare hoţeşte înăuntru făcându-i semn cu capul să meargă în dormitor, în camera cea mai îndepărtată.

Ajuns acolo, Gogonel ripostează:

- Ai venit să te uiţi dacă am pe cineva aici?

- Nu... Nu mă interesează... Adică dacă nu este sora mea, Maimuţel!

Gogonel tace mâlc. Pătrăţel continuă:

- Ştii de petrecerea de acum doi ani de la Vio...

- Cea mai tare petrecere! Ce frumos a fost. Hotel, saună....Dar fetele au zis că nu ne mai lasă. Vor şi ele... dar acolo sunt unele femei gravide, iar discută de copii, alăptat...

- Căsătorie...

- Brr ...

- Las că rezolv cumva... Vii?

- Normal că da!

Pătrăţel dă din cap fericit şi iese din apartament, oprindu-se la Gogoşar. Aceasta era cu Maimuţel discutând treburi femeieşti. Apare şi Gogonel care ocupă celălalt fotoliu din sufragerie, de lângă Pătrăţel. Cei doi se uită spre televizorul care încă nu era pornit, surprinzător pentru cele două fete. Pătrăţel sună la telefon şi iese din cameră. Revine şi-şi reocupă locul. Iar sună telefonul şi Pătrăţel dispare iar din peisaj. După zece minute revine în cameră Se uită la cei din jur şi începe să vorbească:

- Trebuie să merg la întâlnirea anuală de la firmă.

- ...

- Iar facem bilanţuri, discuţii şi petrecem pentru Crăciun.

- Acuma? – întreabă mirată Maimuţel.

- Da. Vin nişte chinezi şi trebuie să le prezentăm firma...

- Dar tu lucrezi de acasă – spune Gogoşar.

- Da. Dar trebuie să arăt ce facem, cum facem... Este o întâlnire de afaceri. Numai bărbaţi...

- ...

- Hai cu mine Gogonel. Fetele nu le pot lua că ar fi singure pe acolo şi nu dă bine...

- Eu?! Mă plictisesc – face Gogonel o figură speriată.

- Taci şi ai încredere în mine – sopteşte Pătrăţel.

Gogonel îl priveşte pe Pătrăţel şi cu o figură de totală neîncredere, răspunde:

- Dacă vrei...

- Bine Aşa rămâne – concluzionează Pătrăţel pornind televizorul

Pătrăţel îşi strânge bagajul asteptând nervos să apără Gogonel. Acesta vine agitat cu un rucsac pe spate:

- Am luat un costum...

- De baie?

- Eşti nebun? Nu ai auzit că acolo ninge?

- Nu. Noi mergem la petrecerea anuală a lui Vio...

- Chiar?

- Da.

- Am înţeles! Mă duc să-şi iau un bagaj cu haine de petrecere. Dar cum facem să demonstrăm că mergem la ... zăpadă şi nu la saună şi...

- Lasă-te pe seama mea.

Gogonel priveşte nedumerit la vecinul său dar nu spune nimic. Între timp apar fetele:

- Să ne trimiteţi poze.

- Normal. Se poate să nu facem! – spune Pătrăţel încrezător în timp ce Gogonel dispare speriat.

Pătrăţel plonjează în piscină. Gogonel se învârte prin zonă şi merge la saună. Se aşează pe nivelul cel mai de jos şi asteaptă. Uşa se deschide şi apare o blondă:

- Se poate?

- Da...da...

- Mulţumesc.

Blonda se culcă pe bancheta superioară, în dreapta lui Gogonel, arătându-şi formele apetisante. Gogonel simte că-l iau transpiraţiile, şi nu doar din cauza căldurii infernale de la saună. În acel moment vede că este fotografiat de alţi participanţi la eveniment şi face ochii mari:

- Aici nu este o cabină foto!

Pătrăţel se loveşte de o minge şi se dezechilibrează, mişcându-se haotic dar este „salvat” de ceva moale. Îşi ridică privirea şi vede chipul unei roşcate care-i zâmbeşte:

- Ne luăm la întrecere?

- Da...

- Start – spune roşcata care începe să dispară de lângă Pătrăţel, care o admiră sub luminile unui blitz fotografic.

- Wow... Vai, dacă ajung pozele unde nu trebuie!

Luminile multicolore produc o imagine feerică. Pătrăţel priveşte în jur admirând cerul senin. Invitaţii au părăsit incinta hotelului pentru a asista la concertul care avea loc pe scena amenajată din apropiere. Cântăreaţa incită publicul care participă cu frenezie la spectacol. După concert urmează focul de artificii. Pătrăţel este în centrul evenimentului fiind surprins în diverse situaţii compromiţătoare. Gogonel devine temător, gândindu-se că se va descoperi până la urmă, mica lor aventură.

Grupul se deplasează încet spre hotel şi asistă la prezentarea programului de a doua zi, explicat de soţia organizatorului. Apoi se retrag la un cockteil. 

Pătrăţel este interpelat de organizator:

- Este cea mai tare petrecere.

- Mulţumesc de invitaţie. Este superb!

- Măcar o dată la doi ani să ne vedem. Dacă sunt bogat, atât să fac şi eu pentru foştii mei colegi de liceu!

- Cum merge afacerea?

- Prosperă. Am ales bine momentul şi locul! Ce zici?

- Ai spus că ne ajuţi cu nişte poze.

- Am făcut multe.

- Dar nu aşa....ceva de Crăciun....

- Da..da.. ştiu ce mi-ai cerut. O să pun pe fundal ninsoare şi bradul de Crăciun.

- Dar unde este că nu-l văd!

- Cine?

- Bradul.

- Eh!

- Folosim o cabină unde să ne facem poze?

- Nu...Folosim PartySnap .

- Altă petrecere? Nu mai pot sta...

- Este un alt tip de fotografie, care anumite funcţionalităţi. Eu mi-am făcut poze în deşert, pe cămile...de acasă! Am ales un fundal adecvat....

- Da? Se poate aşa ceva? Eu vreau să pară o petrecere corporate .

- Facem cum vrei tu... Hai cu mine!

Pătrăţel revine fericit în cameră unde Gogonel este îngândurat:

- Minciuna are picioare scurte...

- Bine...bine... hai la o bere.

- Trebuie să trimitem poze, dar eu am numai printre femei....

- Am trimis deja la Gogoşar şi Maimuţel!

- Ce? Vai... Am pierdut tot.

- Hai să-ţi arăt.

Pătrăţel îşi scoate telefonul şi arată poze cu ei doi, separat, în plină ninsoare şi asistând la o prezentare...

- Cum se poate!

- Uite şi un Moş Crăciun de magazin...

- ....

- Este o lansare de produs nou care este experimentat aici.

- Wow.... Super! Distracţie şi relaxare! Hai jos la o bere!

- Vezi, ţi-a revenit cheful. Dacă vrei să faci geloasă o fată, pui poze cu femei, la mare, la soare...

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.

Banc - zi

- Ce zi este astazi?
- Nu este zi, nu vezi ce intuneric este?