Bambye: Film - X-Men: Days of Future Past – X-Men: Viitorul este trecut

 

Lumea este în continuă evoluție. Omenirea a ajuns să producă mutanți, pornind de la trăsăturile oamenilor dar cu abilități și aptitudini specifice. Mutanții sunt precum oamenii, dar se pot transforma astfel încât să-i protejeze prin cei din jurul lui cu ajutorul a ceea ce dețin suplimentar psihologic și fizic. Așa precum orice evoluție care atrage atenția, se găsesc persoane care vor să-i folosească în scopuri personale, pentru ambiție și putere. Astfel au luat naștere santinelele care-l protejează pe stăpânul lor și încep un război împotriva oamenilor și a mutanților.

Războiul este unul sângeros, iar victimele sunt dor de o anumită parte: oameni și mutanți. Omenirea va dispărea, dacă prezentul nu se va schimba, iar viitorul este influențat de trecut.

Raven este un mutant care ...citește mai departe.

Bambye: Film - Predestination – Luptând cu destinul

 

Un agent intervine într-o locație din subsolurile unei clădiri, căutând amplasarea unei bombe. Se așteaptă să fie urmărit și sesizează o prezență suspectă. Are loc un schimb de focuri, iar cu ultimele puteri, agentul extrage bomba, fiind cuprins de flăcări. Teroristul trece pasiv pe lângă acesta și-i împinge valiza… care pare una valoroasă. Agentul își recuperează valiza și revine în altă dimensiune.

Acesta ajunge la spital și i se reface chipul pentru a pleca apoi, într-o ultimă msiune pe care și-o dorește, fiind cea de anihilare a unui terorist, detonator de bombe. În acele atentate mor multe persoane nevinovate. Prima misiune a agentului a fost cea legată de ...citește mai departe.

REVENIRE

Soarele îmbie șoferul să deschidă geamurile de la maşină.
Afară este plăcut, ca şi revenirea acasă, la cei dragi.

Bărbatul îşi aprinde o ţigară şi opreşte cu câţiva zeci de kilometri înainte de a ajunge la destinaţia dorită.

Priveşte în jur şi se uită pe hartă:
-  Deh nu m-am rătăcit…Printre ruinele acestea trebuie să merg…Ce s-o fi întâmplat aici?

Întrebător se urcă în maşină. Brusc soarele dispare acoperit de nori. Bărbatul opreşte aerul condiţionat, pornind spre locaţia dorită.

Ploaia începe să-şi facă simţită prezenţa. Se aud tunetele. Bărbatul precaut, se hotăreşte să oprească la un popas unde să aştepte schimbarea vremii şi să servească ceva de-ale gurii.

După ce-şi alege meniul, ascultă cu atenție, o discuţie a celor de la masa de alături. După un timp îi priveşte şi se adresează acestora:

- Mă iertaţi că intervin…
- Da, domnule, spuneţi!
- Am auzit că sunteţi localnici.
-  Să zicem…
-  Am văzut ruinele de la intrare…
-  La popas? Aici?
-   Nu…nu…mă refer la orăşel…
-  A…unde era fabrica!
-  Da…Eu revin în ţară după …ceva ani buni…şi nu înţeleg…
-  Fabrica nu mai este.
-   S-a vândut?
-    Se poate spune..A luat-o pe nimic şi a recuperat banii din fier vechi.
-   Dar fabrica producea, avea prestigiu internaţional!
-   Avea…avea…nu are…avea!
-   Dar cum s-a întâmplat?
-   Păi am zis că nu ne vindem ţara…dar am ajuns să o dăm pe nimic…nouă, pe bani frumoşi…cei care „merită”.
-   Dar cum aşa! Oraşul…
-   Oraşul nu contează…dacă unii îşi umplu buzunarele.
-  Şi de ce nu-i schimbăm?
-  Pentru că toţi care vin sunt la fel. Sunt copii ai celor care au fost…deci, cine din pisică se naşte, şoareci mănâncă.
-   Sau cine e obişnuit cu bani, face orice pentru ei – interveni şi celălalt coleg de masă al ante-vorbitorului.
-  Şi nu se poate face nimic?
-  Trebuie să se vrea…
-  Nu mai recunosc nimic din zonele pe unde am trecut …
-   De câţi ani sunteţi plecat?
-  Imediat după revoluţie.
-  Păi, înseamnă cu nu aţi văzut nimic. Noi muncim şi nu avem bani să trăim… Este adevărat cu muncă ne distruge timpul… Dar nu se potrivește, că cine are bani nu are timp să-i cheltuie. Cine nu are bani, nu are nici …timp. Totul se rezumă la afaceri, firme străine…și bani pentru cei care au putere de decizie! Bolnavii suferă…orășelul a pierdut tot ceea ce a avut de valoare…

Bărbatul începe să cadă pe gânduri. Niciodată nu-i trecuse prin minte, că revenirea în propria-i țară îl va face să se simtă ca un străin. Renunță să mai servească masa, pornind grăbit spre mașină:

-  Cine știe cum or fi și părinții mei … Nici nu i-am anunțat că revin. Am vrut să fie o surpriză. Poate va fi una …pentru mine!

Oare nu ne simțim mulți dintre noi, străini în propria țară?
Dacă da, trebuie să luăm măsuri căci cei mici îi fac mari pe cei care au ajuns deja să fie MARI! Dar cei mari, fiind prea sus, uneori pot avea o cădere liberă, dezastroasă! Nimeni nu este veșnic și superior tuturor!