Castravete servea masa la
restaurant.
La o masă de alături se afla
un cuplu de bătrâni. Unul dintre ei se adresă chelnerului:
– Ce carne este?
– De…
– Domnu, eu vreau carne de
porc…. – zise bătrânul.
Castravete se apropie de
acesta şi se adresează spre farfurie:
– Ce carne eşti?
– ….
– Vedeţi, nu spune nimic… e clar, e un porc!
Simt o lumină puternică care
mă face să deschid ochii. Mă uit cu prudenţă în jur, rotind doar ochii, fără a
întoarce capul.
Cerul de deasupra mea pare
să-mi transmită un mesaj. Ridic capul, lovindu-mă încet de piatra care se află
sub ceafă. Observ în acelaşi timp, magnificul Soare cum îşi trimite razele
călduroase către mine.
Corpul meu simte căldura, aşa
cum cu puţin timp în urmă, tremurase din cauza frigului. Mă ...citește mai departe.
Pe o căldură de nesuportat de
oamenii obişnuiţi, atunci când unii dintre ei stăteau la umbră pentru a se
răcori cât de cât, iar alţii strângeau şi împachetau bananele culese în niște
cutii mari pentru a le transporta în ţările ce duceau lipsă de aceste produse,
într-un copac plin de banane era o agitaţie de nedescris.
Dacă se uita cineva cu atenţie, observa ceva …
care se mişca cu o agilitate de nedescris şi înfuleca de zor banane. Dacă privirea era mai atentă se putea
observa ...citește mai departe.
Mă ridic încet din pat și
privesc spre ceasul vechi care ticăie. Trebuie să o pornesc spre redacție. Am o
zi agitată, dar totuși plictisitoare. Am obosit să fac relatări despre crime,
accidente, violuri pentru că uneori am impresia că viața este o continuă
tragedie.
Mă pregătesc de plecare și
constat că timpul nu-mi este prieten, pentru că am uitat să schimb setarea
alarmei la telefonul mobil și astfel m-am rezit ceva mai târziu, nu cu mult,
doar cu două ore! Este clar, dacă nu mă grăbesc o să am o nouă zi ratată.
Renunț la obiceiurile mele de dimineață și mă îmbrac pe fugă, cu primele haine pe care le găsesc. Alerg spre ieșire...citește mai departe.
O dimineaţă însorită îşi face apariţia, după mai multe zile ploioase, în micul orăsel de lângă poalele muntelui. Razele soarelui îl trezesc pe bărbatul, care cu greu reuşise să adoarmă în aceea noapte. Vecinii din casa de alături țineau petreceri dese iar zgomotele și muzica mult prea tare îl deranjau.
Bărbatul era neliniștit și din cauza problemelor medicale ale tatălui
său. Mama lui, de asemenea, era
îngrijorată și retrasă în propria ei cochilie. Încercau să evite pe cât posibil
contactul cu vecina cea bătrână din casa de peste drum, care vroia să afle
noutăți doar pentru a avea ce bârfi alături de prietenele ei.
Televizorul pornește conform
programării din seara precedentă. Bărbatul privește spre tavan și începe să se
gândească la viaţa lui, una plină de probleme. După câteva minute de meditație,
el a considerat că tot ceea ce există pentru sine, este doar un chin şi nimic
din ceea ce ar fi bun, nu este și pentru el.
În acel moment se aude din nou
gălăgie, dar de această dată de la vecina de vizavi, care pe lângă faptul că
bârfea non-stop, reușea ca prin fiecare cuvânt al ei să rănească psihic pe
cineva.
Ceasul cu cuc începe să anunțe
ora. Bărbatul se uită la ora afișată pe telefonul personal şi pornește grăbit
spre baie pentru a se pregăti să plece spre spital. Trebuia să se întâlnească
cu mama lui și alături de ea, să poarte o discuție cu doamna doctor.
Taxiul se strecoară cu greu,
pe drumul aglomerat nu atât din cauza traficului cât mai mult datorită
indisciplinei pietonilor în traversare. După o călătorie care a durat aproape
dublu față de o zi obișnuită, bărbatul coboară din taxi, la poarta principală a
spitalului. Achită cursa și o pornește grăbit spre interiorul clădirii.
În spital era o agitație
imensă deşi nu era oră de vizită. Cu greu, bărbatul reusește să ajungă la uşa
cabinetului medical. Ajuns la ușă, aruncă o privire pe afisul cu programul
doctoriței, iar când să bată la uşă, aceasta se deschise și el își vede mama
așezată pe un scaun, aşteptând să apară şi celelalte persoane. Ea-l vede
și-i face semn să intre, lucru pe care el îl execută în mare grabă. Citeste mai departe...
Gogonel intră repede peste
Pătrățel, în sufrageria acestuia.
– Vezi că ai greșit… ești la
mine, nu la Gogoșar.
– Fetele sunt sus… Ajută-mă!
– N-am bani…
– Nu este asta problema….
– A… Dacă nu… dă-mi și mei ceva bani!
– Am nevoie de femei!
– Poftim?
– M-am lăudat la colegii de
liceu că sunt un Casanova… și
vor poze cu fete…
– Caută pe net!
– Trebuie să fiu și eu cu ele!
– oftează Gogonel.
– Se rezolvă… citește mai departe
Am o muză
Ca o mimoză
Și are un chip de floare
Deși este o fată oarecare!
…
Ea e departe, … citește mai departe
Ieri am întâlnit,
Când spre casă am venit
O fată micuţă
Şi drăguţă.
…
Nu era devreme acasă… citește mai departe
Iubește… iubirea,
Adoră fericirea,
Ce vine ca o boare,
Pe o rază de soare.
…
Fie ploaie, fie soare, … citește mai departe
Ce este femeia?
Poate fi un chip de înger
Pe o vreme cu ger,
Care vine şi te ia.
…
Poate fi un demon ... citește mai departe
Când unii de lângă tine, te
aruncă,
Vin alții şi te ridică.
Cu banii unii pot crește
Dar rămân fără sentimente.
Zâmbește la toți ...citește mai departe
Sus pe cer, Soarele strălucește
Florile multicolere zâmbesc
Iar una dintre ele, intens privește
Cum cei din jurul ei vorbesc.
Oare ce gândesc oamenii?
Mi se pare că totul se mişcă
și se învârte, fără ca eu să am vreo putere de a interveni. Reușesc cu greu să-mi deschid ochii. Privesc
şi constat că simţurile nu mă înşală. Mă aflu prins într-un telescaun şi mă
deplasez spre o direcţie precisă.
Această direcție nu este tot
atât de precisă pentru mine, deoarece nu ştiu de unde vin şi nici unde merg. Ştiu
cine sunt dar nu ştiu cum am ajuns acolo.
Între timp, telescaunul mă
poartă în continuare în zone necunoscute mie. După un timp constat că nu mă deplasez doar în
aer, ci și printr-un tunel. Toate
imaginile sunt ca într-un film alb-negru. Mă uit în faţă... citeste mai departe
.JPG)
Ticăitul acului de ceasornic se aude tot mai intens. Băiatul dschide pleoapele şi se uită la ceas. Aprinde veioza privind insistent spre ceasul de la mână. Se gândeşte că mai are ceva timp să doarmă, motiv pentru care stinge veioza şi-şi trage pătura peste cap. Se gândeşte cu bucurie la micuţa lui vacanţă.
Telefonul sună intens. Întind mâna și răspund. Mă sună un subordonat care nu mai pricepea ceea ce înțelesese perfect, cu o zi înainte. Era normal, a trecut cam mult iar colegii mei din companie, reusesc mereu să bulverseze lucrurile, uneori doar din ambiție. După 30 de minute de conversație, lămurim lucrurile în același ritm cu creșterea propriei nervozități. Între timp, pe ușă își faca apariția socrii mei. Soția mea se ocupă atât de ei cât și de o ciorbă. Apare și vecina de la etajul inferior, urmată de altă vecină a ei, care se ceartă, ca de obicei. Mă simt ca la balamuc și plec la piață.
Pe drum mă întâlnesc cu persoane care au pierdut… noțiunea timpului și se opresc pe unde apucă, nu stau la cozi și se bagă în față, ori pun nenumărate întrebări care sunt fără rost.
După două ore, reusesc să revin acasă. Vecinele se decid să plece iar soția mea pregătește intens la bucătărie, diferite feluri de mâncare. Socrii vor să plece în vizită la o rudă iar eu nu am chef și soția mea se oferă să-i ducă cu mașină. După opt ore, în sfârșit sunt singur acasă, doar cu ciorba care trebuie luată de pe foc. Calm…
Soneria mă anunță că este timpul de finalizare al operațiunilor cu ciorba și iau castronul de pe foc, iar interfonul sună… Apăs butonul cu cotul și aud:
– Socrul….
În acel moment fac două mișcări: deschid ușa de la intrare și scap oala cu ciorbă. Pe covor. M-am săturat! În tip ce socrul își ia ochelarii uitați, eu adun ciorba de pe jos, după care pornesc să arunc gunoiul. Ajung la tomberon unde mă sperii de o pisică și alunec pe jos:
– Of, viața mea! De ce trăiesc pe lumea asta! Nu puteam să mă nasc într-o lume perfectă!
Mă ridic și merg spre grădina din spatele blocului unde am văzut o lumină roșie care parcă îmi dirijeazî pașii:
– Ce poate fi mai rău…. – spun și simt că încep să mă ridic… ca o pasăre care dă disperată din aripi….
…………………………………………………………………………………………………………………………………
O lovitură puternică mă trezește. Mă uit în jur și sar speriat în picioare. Un Robot mă privește intens în timp ce-și strânge șuruburile de la picior. Speriat o iau la fugă și acesta scoate o armă și trage în mine. Mă sperii și caut să mă ascund după un tomberon… inexistent. Pe jos sunt doar bucăți de fier și bolovani.
Un glonț îmi trece prin fața ochilor, trimis de alt Robot dintr-un grup mai mare…. de roboți. Unul dintre ei, ținea în lesă, un om care mesteca de zor, niște oase. Nu mă uit prea mult în jur și sar în apa care trecea pe acolo dar … este ulei. Puțin mai departe, era un Robot care se scaldă în râul de ulei, pentru a-și unge încheieturile….
Ies repede din râu, plin de ulei ca în ucenicia mea prin fabrică și fug… fug, urmărit de unii Roboți care încearcă să mă vâneze în fel și chip. Încerc să scap. Se pare că nu am sanse…. Alerg în continuare și văd alți oameni, patrupezi… Mă îngrozesc și continui cursa…. până cad în gol și simt o mână puternică care mă trage într-un fel de scorbură, dar nu de copac… Leșin, pentru prima oară în viața mea….
Pătrățel – locuiește într-un bloc, unde apartamentul său, este singurul care se afla sub două apartamente total diferite, avînd doi vecini…deasupra lui
Maimuţel – este una dintre surorile lui Pătrățel, care va veni o perioadă, la el..
Castravete – este unul dintre vecinii care au apartamentul deasupra lui Pătrățel
Gogoșar – este vecina care locuiește în apartamentul de deasupra lui Pătrățel
Gogonel – sau Gogonea, este cel care va prelua apartamentul lui Castravete, când acesta se mută.
Toți cei prezentați sunt vecini, haioși și mai ales….dar îi veți descoperi în timp!
De când te-am zărit,
Inima mi-a sărit.
Soarele a apărut
Iar norii au dispărut.
…
Când nu eşti aici
Imaginea ta o privesc,
Suntem ca două inimi de pitici
Ce ne izbăvesc.
…
Te ador,
Dar mi-e dor,
Când lângă mine, tu nu eşti
Dar ştiind că, în viaţa ta, mă doreşti.
Radu se agită. Profesoara tocmai verifica temele unui coleg de clasă. Radu scoate telefonul mobil şi-şi verifică mesajele. Repede tastează răspunsurile potrivite, ridicând privirea spre profesoara care începe să predea noua lecţie. Aceasta porneşte proiectorul.
...
Un nou mesaj, de la Mircea apare pe ecranul telefonului. Radu aruncă o privire în jur, alunecă uşor pe scaun şi se deplasează spre uşă. O deschide puţin, suficient că să iasă neobservat. După ce închide uşa, sare în picioare, alergând pe coridor, ieşind pe poartă, spre barul de lângă liceu. Îşi aprinde o ţigără şi se asează la masă, alături de o fată şi un băiat.
– Repede ai ajuns!
– Ai „evadat” ? – râde băiatul de la masă.
– Da, Mircea. Ce faceţi?
– Tocmai m-am distrat cu Rara. Ţi-ai revenit după petrecerea de ieri?
– Puţin…Abia aştept să scap de şcoală…Uite-o pe Mirinda!
– Îţi place de ea…Dacă ai bani…oricând este dispusă la prietenia ta.
– Da. Ea a zis că frumuseţea nu umblă pe jos…
Stau şi plâng,
Lacrimile se preling,
Apoi suspin
Că viaţa e un chin.
…
Apoi dragostea reapare
Şi tristeţea dispare!
Când omul se îndrăgosteşte
Viaţa lui înfloreşte!
…
Şi gândurile mele,
Aleargă spre stele
De atâta iubire
Am ajuns chiar la strălucire.
