Aventuri cu Moș Crăciun și cu un brad artificial

 

Amintiri cu un brad de Craciun

 

Ochii mi se închid, dar la cât de năzdrăvan sunt, mi-i lipesc cu bandă scotch și-mi reiau locul de până, de sub masă. Mă uit la limbile chestiei mișcătoare și încerc să mă gândesc cât de mult mai poate întârzia Moș Crăciun. Auzisem de la tata că femeile întârzie în general, deci Moș Crăciun ar putea fi Baba Crăciun? Mă uit intens spre micul brad artificial, de parcă acesta mi-ar putea oferi răspunsul.

Brăduțul a fost pus pe poziție și împodobit de mine și de familie, grăbiți ca nu cumva Moșul să ne prindă pe nepregătite. Am fost atât de nerăbdător să terminăm repede cu ornamentel, că unele dintre ele, le-am ascuns sub pat. Sora mea a fost uimită că a terminat de împodobit bradul într-un timp atât de scurt. Apoi l-am trezit pe tata care venise de la servici, ca să monteze șirul de beculețe. Când au terminat, m-am prefăcut că merg la culcare, am pus un ursuleț în pat, acoperit cu plapuma și m-am strecurat în sufragerie.

Privesc spre chestia mișcătoare și aud tic-tac, iar ochii mi se închid. Încerc să-i deschid dar s-au lipit! La propriu și la figurat. Mă tărâsc în patru labe și ajung la ușă, poziție de care-mi dau seama după ce lovesc cu capul, geamul care mi se pusese în cale. Se aude gălăgie și mă rostogolesc, dar nimeresc sub un scaun care se dărâmă și cad mai multe pături peste mine. Aud vocile părinților iar două mâini puternice mă ridică:

- Ce ai pățit? Cum ai ajuns aici?

- Nu văd, am ochii lipiți!

- Chiar așa este - constată tatăl meu care încearcă să-mi desfacă lipiciul în timp ce eu strig din răsputeri.

Între timp, apare mama împreună cu bunica, iar în urma lor, o văd și pe sora mea. Toate cele trei femei încearcă să mă linistească și mă duc în bucătărie. Văzând unde am ajuns, încep să strig și să dau din picioare, mișcând aerul:

- Mergeți în sufragerie să vedeți când vine Moșul! Eu am stat toată ziua acolo!

- De ce? - mă întreabă sora mea.

- La școală a zis cineva că nu există Moșul, vreau să-l văd! - răspund eu supărat de o asemenea întrebare fără rost, după mintea mea.

- Bine... bine... - mă liniștea o voce caldă.

După câteva minute extrem de lungi, am reușit să scap de belea. După ce clipesc de câteva ori, stând întins pe pat cu o cârpă udă pe ochi, îmi revin și dau fuga în sufrageria de unde tocmai ieșea mama mea. Când intru pe ușa cu geamul buclucaș, descopăr bradul artificial care stătea semeț, iar sub el, se aflau cadouri... L-am ratat pe Moșul, care nu a întârziat și care există, pentru că mi-a lăsat cadouri!

 

În jurul unui brad artificial

 

În timp ce privesc în cutia cu ornamente, soția mea îmi face semn să-i dau alte decorațiuni. În fiecare an alegem o culoare predominantă pentru împodobirea bradului artificial. Anul acesta am ales albul care să se asorteze cu roșu, că doar și Moș Crăciun este îmbrăcat în roșu!

Între timp apare o vecină, pe ușa lăsată descuiată după ce am adus bradul din beci. Vine și se minunează de frumusețea brăduțului, în timp ce începe să guste bomboanele de Crăciun. Ea se miră că noi am renunțat la bradul natural pentru a-l înlocui cu unul artificial.

Ce nu știe vecina și nici soția mea, este faptul că schimbarea pornise de la mine, atât de nevoie cât și din dorința de a proteja natura.

În primul an petrecut împreună cu soția mea, de Crăciun am fost desemnat să fac cumpărăturile specifice de sărbători. Dacă vizita prin piață a fost una obositoare, normal că orice ar fi urmat acestui demers, m-ar fi terminat total.

În piață era plin de oameni agitați, care se opreau brusc în fața tarabelor cu produse, uneori fiindu-mi atât de greu să plonjez prin ei, că ajunsesem să mă felicit că învățasem la sport, să sar capra! Totuși nu a fost nevoie să practic acest exercițiu, ci doar să merg cu pași de melc.

Cumpărăturile au durat de trei ori mai mult ca într-o zi obișnuită, iar pentru sortimentul de verdețuri, dilema am rezolvat-o simplu, cerând ceea ce-mi trebuie la vânzătoare, căreia îi ceram să-mi pună în plasă produsul, având mâinile ocupate. Nu că nu m-aș fi descurcat să preiau verdeața dar îmi era teamă că luam alteva, nefiind obișnuit cu atâtea sortimente... verzi.

După ce am ajuns acasă, în timp ce soția mea gătea, eu m-am ocupat de o mică parte legată de curățenie. Sleit de puteri, am vrut să mă culc, dar soția mea mi-a spus să aduc bradul din pivniță. A fost panică! Uitasem să cumpăr, pentru că până atunci, pentru că la părinți folosisem un brad artificial pentru sărbătoarea de Crăciun.

Am pornit spre piață, din nou, de această dată doar cu un singur scop. Erau mulți brazi, prețuri diferite dar eram total încurcat. Până la urma am ales un brad, ademenit de o vânzătoare frumoasă și am plecat fericit spre casă. Ajuns în beci, am scos suportul pentru brad și am constatat că bradul nu încape. Am luat toporul si am început să tai lemnul. Nu reușeam să ajung la dimensiunea potrivită, astfel că tot scurtam din bradul care inițial avea 90 de cm.

Soția mea intrase în panică și mă suna pe telefonul mobil, iar eu i-am spus că mă ocup de sarcina trasată și o să-i fac o surpriză plăcută. Chiar a fost, pentru că din brăduțul inițial, după tăiere, mi-au rămas doar niște crengi...

După o oră de muncă, am privit lung spre opera mea și deodată mi-a venit o idee. Am intrat pe internet și am început să caut după brad artificial online. Spre surprinderea mea, am găsit multiple oferte și dimensiuni. M-am gândit să cumpăr un brad artificial 3m, dar mi-am dat seama că locuința avea doar 2,6m înălțime, astfel că mi-am schimbat opțiunile. Am făcut repede comanda online și am pornit spre apartament cu crengile de la bradul natural.

Soția mea tocmai termina de preparat friptura și văzându-mă în pragul ușii, a făcut ochii mari. I-am spus cu o voce calmă și liniștită:

-                     Am adus doar niște crengi, să avem miros de brad. O să aduc bradul când totul este gata, pentru a nu ne încurca prin casă. Împodobirea bradului va fi punctul final, înainte de Crăciun.

-                     Da, ce deștept ești! - spuse ea.

A doua zi, chiar în Ajunul Crăciunului, bradul artificial a fost livrat de către curier, iar acum noi îl împodobim anual, iar printre crengile acestuia, se ascunde câte un cadou care atârn (un lănțișor) sau este ascunsă o cutie colorată cu o bijuterie. Ador momentele când o urmăresc pe soția mea când găsește cadoul de la Moș Crăciun!

În timp ce poziționez steaua roșie în vârful bradului sprijinând-mă de perete în timp ce scaunul de sub picioarele mele, se mișcă. Este un brad artificial de 180 cm dar suficient de mare, astfel încât să troneze în colțișorul său, din apartament.

Vecina continuă să se servească cu bomboare, în timp ce eu mă gândesc să comand, în viitor și alte accesorii pentru Crăciun, poate chiar și bomboane artificiale...

 

Chiar dacă mai este mult timp până la Crăciun, parcă acele amintiri ale copilăriei, specifice perioadei respective rămân cele mai dragi și sunt păstrate cu drag ăn paginile  din albumul vieții. Amintirile cele mai plăcute și în prezent, sunt cele lângă un pom de Craciun, simțind mireasma sărbătorilor de iarnă.