Cu inima cât un purice

Soarele se pare că este concediu. Plouă. Pătrăţel îşi ridică ochii de sub gluga care-I acoperea faţa, privind spre reclama maronie de la intrarea în clădire: Clinica stomatologica  .  Înghite în sec şi-şi ia inima în dinţi păşind hotărât înăuntru.

O domnişoară frumoasă şi zâmbitoare îi face semn să se apropie de zona de recepţie. Pătrăţel simte că-şi pierde elanul dar paşii se îndreaptă în direcţia frumoasei domnişoare.

- Bună ziua! Cu ce vă ajut?

- Nu ştiu…Mă…

- Aveţi umflată partea dreaptă!

- Da…

- O să vă consulte imediat. Aţi mai fost la noi? Sunteţi în baza de date?

- Eu nu…doar sora mea, a venit pentru că îi dispăruse un dinte….

- A! Pentru implant dentar  .

- Da…eu cred că am nevoie de extracţie…

- Vede doctorul şi vă rezolvă. Să vă trec în baza de date.

- Poate fi de la guma de mestecat?

- Păi... folosiţi des?

- Niciodată!

Domnişoare de la recepţie priveşte mirată la Pătrăţel. Acesta obsearvă că a rămas cu gura deschis şi se uită atent la ea, mişcând uşor capul:

- Nu aveţi carii!

- Mă scuzaţi! Ziceaţi de guma de mestecat…

- Da. Poate mi-au lipit o gumă de mestecat în somn...

- A . Se poate?

- Nu, dar vreau să mă îmbărbătez...mai ales că se aude o freză.

- Nu doare domnule...Cum vă numiţi?

- Pătrăţel.

- Da..da...Trebuie să trec numele real... Aveţi un buletin?

- Da. Dar este al meu!

- Pentru date...

- Poftiţi – întinde Pătrăţel actul solicitat.

- Da…Mulţumesc domnule Pătrăţel. Uitaţi, mergeţi în cabinetul de alături.

Pătrăţel deschide ochii mari şi rămâne pe loc. Domnişoare apare lângă el, şi-l ia încetişor introducându-l în cabinetul medical, după care dispare închizând uşa.

Doctoriţa se apropie de Pătrăţel, invitându-l să ia loc. Acesta se asează ca şi cum ar fi anesteziat. Vrea să spună ceva dar doctoriţa îl priveşte intens şi rămâne cu gura deschisă. Atât îi trebuie, căci doctoriţă deja începe cercetările prin labirintul dinţilor. Deodată atinge o zonă sensibilă şi Pătrăţel vrea să închidă gura dar este împiedicat de mănuşile doctoriţei.

- Este o mică carie. Care s-a dezvoltat şi a distrus dintele. Facem o extracţie.

- Brrr…

- Suferiţi cu inima, aţi mai făcut injecţii…

- Da…Mereu câte o injecţie. Sunt sănătos tun…

- Bine...

Pătrăţel priveşte spre doctoriţă şi somnul pare să-i de-a târcoale. Cască….iar doctoriţa iar este cu mâna în gura lui. Simte ceva curgând pe acolo dar totul durează doar o clipă.

Pătrăţel priveşte în jur, se uită la tuburile cu neon, la siguranţe, la reclamele cu Dental Praxis şi la cele cu pasta de dinţi… De atâta privire simte că a obosit, fiind amorţit.

Doctoriţa revine lângă el, iar acesta deschide benevol, zâmbitor gura. Doctoriţa face o verificare… apoi îi cere să clătească. Pătrăţel priveşte mirat, iar doctoriţa îi arată paharul de lângă scaun. Pătrăţel se conformează şi vede sânge, se clăteşte…nu mai este sânge.

- Gata domnule. Acest dinte a fost problema – zice doctoriţa prezentând intrusul care i-a distrus nopţile lui Pătrăţel.

Pătrăţel îşi duce mâna la falcă dar nu simte nimic. Uimit, o porneşte agale spre ieşire, făcând cu mâna, pe hol, domnişoarei de la recepţie.

- Nu am simţit nimic! E un vis? Nu… este o realitate... este Dental Praxis….