O mașină de cusut, o bunică, o soție și alte amintiri

 

Băiețelul privește în jur și descoperă că este înconjurat de o liniște rar întâlnită. Se deplasează ca un cățel, împingându-și corpul cu mâinile și picioarele care-i ating parchetul ce scârțâie, spre dormitorul bunicii.

Ajuns la intrare, se ridică în genunchi și deschide ușa cu năsucul. Pătrunde în interior și se apropie mecanismul de care-l preocupase. Obiectul este din fier foejat și arată precum un leagăn. Se așează pe el și ascultă zgomotul produs de acesta, care face mișcări încete ușa-uța.. Aude pași și se ascunde după dulăpior. Apare bunica în pragul ușii și se îndreaptă spre acel mecanism care-l atrăsese pe băiețel. Bunica ia un pantalon și pornește în acțiune. Cu picioarele ei firava, bătrânica împinge pedalele care scot un sunet de mecanism neunsc cu ulei...

Băiețelul se apropie și constată că obiectul stagnează și apasă pe mecanismul mițcător. Bunica tresare și suspină:

-                     Of! Am ratat tivul! - apoi apasă pedala mecanismului din fier, care este țintuită locului de către băiețel.

Bunica privește spre pedală și-și vede nepoțelul. Deși era supărată, surâde:

-                     Hei! Vrei să mă ajuți? Mașina de cusut este pentru femei!

-                     Hm! Hm!

Bunicuța își ia nepoțelul în brațe și-l așează lângă scăunelul din cameră și-și continuă treaba, privind spre odrasla ei.

Bunica încercase să-și învețe nepoata să lucreze și să se specializeze în domeniul cusutului, dar acesta, la vârsta de 17 ani, refuzase complet participarea și implicarea ei în asemenea treburi casnice. Băiețelul, frățiorul nepoatei, care avea doar cinci ani, era extrem de interesat de acel mecanism cu pedală, așa cum fusese și fiica ei, pe care însă nu o lăsase să se apropie de mașina de cusut, ca să nu o strice.

...

 Timpul trece... Băiețelul a ajuns un bărbat în toată firea și a plecat în armată. Săptămânal, venind acasă aducea haine care avea nevoie nevoie de resuscitare: rupte la margini, nasturi lipsă, găuri provocate de scrumul de țigară, iar bunicuța îți făcea treaba cu prisosință, singură dar fericită. Nepoțelul a trecut cu bine peste o perioadă grea, când armata era mai mult decât un lucru inutil.

În câteva luni, bărbatul a scăpat de vitregiile sorții, armata s-a desființat, nefiind obligatorie iar el și-a găsit un drum în viața, lucrând ca inginer de mentenanță, la o firmă de îmbrăcăminte și încălțăminte, având grijă de buna funcționare a utilajelor, adică a mașinilor de cusut și de tăiat!

...

Anii trec, omul evoluează. Se așterne praful peste trecut dar uneori nimic nu este așa cum pare. Bunicuța a murit iar bărbatul s-a căsătorit. Mama lui s-a pensionat, iar sora lui a plecat în țări străine.

Soția bărbatului era atipică vremurilor prezente, pentru că a vrut să fie propriul ei designer. După căsătorie, aceasta și-a cumpărat o masina de cusut și și-a croit singură ținutele vestimentare, după propriile gusturi, după tendințe și după mărimile pe care le purta. După un timp, a început să se ocupe și de vestimentația bărbatului, având un adevărat arsenal de accesorii pentru croitorie. Bărbatul venea obosit de la servici iar soția îl punea să probeze hainele și să-l „înțepe” cu ace de gămălie pentru a-i stabili dimensiunile optime. Bărbatul se simțea ca la o filială a companiei unde lucra, dar s-a simți fericit când colegii îl invidiau pentru că avea o ținută vestimentară unică și în trend.

Soția  bărbatului a fost cucerită de noile mașini de cusut care au apărut pe piață și a început să-și extindă un hobby, legat de handmade: haine și bijuterii. După achiziția ultimei mașini de cusut, bărbatul avea impresia că se află la o firmă precum Totul despre Cusut si Brodat. Când își privea soția, bărbatul își aducea aminte de copilărie de bunicuța lui dragă.

După un timp, bărbatul a rămas surprins că a apărut încă o persoană în familie, care se ascunde în dulap. S-a liniștit când a descoperit că este doar un manechin....

...

Ajunge cu povestea, că bărbatul a fost cucerit de o achiziție a soției, de masina de cusut BERNETTE SEW&GO 7, o mașină de cusut computerizată, cu 80 de operațiuni de coasere, 14 cusături utilitare, 5 modele de butoniere dintr-un singur pas, reglare a lățimea cusăturii (de max. 7mm), buton pentru ridicare/coborâre ac, buton pentru coasere inversă (de intărire), iluminare cu LED, glisiera pentru reglarea vitezei, bobinator independent, sistem de prindere al piciorusului Snap-On, cutit lateral pentru tăiat ața, dispozitiv semi-automat de infilare al aței în ac, selector cusătura, blat de lucru cu braț detașabil, compartiment pentru accesorii, viteză maximă de coasere 850 imp/min și normal... pedală de picior!

Nu știu ce înseamnă toate aceste informații și caracteristici, dar le voi verifică. Dacă apare soția mea, mă ascund sub pat!

 ...

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2020, iar imaginile au fost preluate de pe situl specializat în produse de cusut: Cusut și Brodat, BroRom.

Un "Brother" de încredere

Îmi aduc aminte de copilărie, de perioada când eram fără griji, dar cu bani de la părinţi... Atunci eram vesel, îmi plăcea să mă ascund de cei din jur, să-i „păcălesc”, poate eram într-un fel conştient, că în viitor, viaţa mă poate păcăli la rându-i?

Cel mai potrivit loc pentru a mă ascunde, era sub maşina de cusut a bunicii. Ea avea o maşină de cusut, veche, cu o pedală mare, care era cel mai bun adăpost, mai ales că în faţa ei, se afla o pernă imensă, ce acoperea complet zona.

Această ascunzătoare era perfectă, doar atunci când bunica nu se apuca de cusut, rar, în general. Copil fiind, la două zile, mereu mi se rupea o îmbrăcăminte, ori pierdeam un nasture sau îmi făceam ditamai gaura în zona genunchiului, de parcă vroiam să ascund ceva pe acolo!

O dată, am vrut să mă apuc singur să-mi „remediez” stricăciunea.... Am văzut cum face bunica şi m-am apucat şi eu. Dar toate mi se împotriveau. Aţa s-a rupt, acul s-a pierdut iar pedala îşi făcea de cap! Până la urmă, am abandonat, retrăgându-mă cuminte ( chiar şi cu minte ! ) departe de locul micului dezastru. Între timp,bunica apare pentru a repara micile stricăciuni ale nepoţelului şi ... surpriză: nimic nu era aşa cum lăsase. Îşi găseşte cu greutate acul, care s-a înfiptit în papucul de casă, aţa era în pat ca o pânză de păianjen,  iar pedala...se mişca în gol, ca şi cum îşi pierduse memoria.

Aceste imagini, poate rămâneau ascunse în memorie, dacă nu era nevoie, ca în timp, să am nevoie de o maşină de cusut. Acest produs, a ajuns să facă parte din familie. Dar ”şoferul” nu sunt eu, este soţia mea. Ea, din adolescenţă începuse să cucerească privirile şi admiraţia celor din jur ( şi pe a mea ) prin realizările ei vestimentare. Pe lângă aceste reuşite, îmi remediază şi mie, unele componente vestimentare care au mici accidente sau necesită mici retuşuri.

Dar totul a reînceput, pentru ea,  din momentul când am fost naşi, la o cununie din altă localitate. Negăsind ceva ideal, soţia mea, s-a gândit să-şi confecţioneze ea, ceva real! După un timp în care renunţase la această îndeletnicire, a revenit realizând ceea ce-i plăcuse mereu.

Fusesem înainte la o altă nuntă, unde au fost momente penibile: naşa şi una dintre participante au avut rochii asemănătoare. Au fost unele clipe stânjenitoare, când cele două erau confundate uneori....de invitaţi, nu de soţii lor!

Astfel am căutat la un magazin de electrocasnice , un produs care să satisfacă nevoile şi exigenţele utilizatorului.

După cercetări îndelungate am găsit chiar promoţii la electrocasnice  care au fost mai mult decât perfecte.

Plictisit să tot caut, am lăsat-o pe soţia mea să decidă şi am fost uimit,  fericit când mi-a spus că a găsit un frate! Mirat, am căutat să aflu despre ce rudă este vorba, dar era pur şi simplu, maşina de cusut Brother  Innov-is 55, produs de calitate superioară, produsă în Japonia ! 

Când am asistat la primele realizări ale soţiei mele, am descoperit că acest produs este mai mult decât o simplă maşină de cusut, fiind computerizat. Folosindu-se de cele 135 de tipuri de cusături care se puteau executa, precum şi de butoanele existente : buton de reglare a tensiunii firului, buton pentru pornire/oprire rapidă, buton pentru poziţia acului sus/jos, buton pentru controlul vitezei de coasere, buton pentru coasere înapoi, buton pentru anularea transportului…. se puteau pune în practică cele mai năstruşnice idei.

În câteva zile de lucru, acasă, în timpul liber, frumoasa rochie neagră, sobră, a fost împodobită cu ajutorul celor 35 de cusături utilitare, precum şi cu cele 45 de cusături ornamentale, devenind o vestimentaţie de invidiat. Apoi a urmat realizarea unei alte rochii, de culoare turcoaz, care la nuntă, a stârnit admiraţia şi chiar invidia unor participante.

Tot cu ajutorul acestei maşini de cusut, a reuşit să-mi realizeze şi mie, cu unul dintre cele 10 tipuri de butoniere, folosindu-se de caracterele alfabetului complet ( litere majuscule, cifre, semne de punctuaţie ) , o personalizare a ţinutei mele.

Văzând că acest produs are un sistem avansat de înfirare a acului, iar  lăţimea cât şi pasul cusăturii sunt  reglabile, parcă mă tentează, să încerc şi eu să o folosesc…acum nu cred că voi mai pierde acul sau voi împrăştia aţa!

Voi încerca, dar o dată când voi fi singur acasă!

Acum nu pot face nimic, deoarece locul lângă maşina de cusut este ocupat, iar rezultatul acestei munci este o bluză în două culori vesele, ce se îmbină armonios şi se asortează perfect ţinutei festive, cu ocazia zilei de 8 Martie!

 Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2015.