Doi peruși

Din copilărie mi-am dorit să am un animăluț de companie. Pe atunci mă gândeam că doar un câine sau o pisică pot fi animăluțele care pot fi șinute pe lângă locuință. Părinții mei au obiectat că nu putem ține un anumal închis în apartamentul nostru de la bloc, așa că singurele animăluțe de companiei au fost oamenii din jurul meu.

Apoi am crescut puțin și am vrut să am un acvariu cu pești, dar din nou am întâlnit opoziția din cadrul familiei: trebuie curățat acvariul, apa necesită anumită temperatură, hrana pentru pești...

Ajungând om matur, am decis că pot să-mi asum răspunderea și pentru alte ființe care să mă acompanieze în existența mea. Primul pas a fost însurătoarea și astfel am mărit numărul membrilor de familie.

Pentru că aveam o bunicuță care se plictisea singură pe acasă, ne-am decis să cumpărăm o pereche de peruși. Zis și făcut, iar Cici și Coco au apărut în viața noastră. Bunicuța a devenit brusc o femeie mult mai grijulie, urmărindu-le activitatea și pândind momentul când după o plimbare prin cameră, perușii intrau în colivia lor și-i închidea repede! Le vorbea și acestia îi răspundeau pe limba lor.

Când am plecat în concediu, am dus atât bunicuța cât și perușii la niște rude care aveau și ei o pereche de peruși, achiziționați ca urmare a ceea ce au văzut la noi.

Cred că perușii au fost fericiți în concediu, mai ales că erau în număr de patru și-și tot chimbau coliviile peste noapte. Când am revenit, n-am avut ce face decât să asteptăm ca să-i separam, fiecare cu perechea lui.

Perușii sunt ca oamenii, curioși și năbădăioși. Pe lângă grăunțele obișnuite, le oferim vitamine și salată verde, măr, coajă de pâine.

Când le pun salata în colivie, aproape că se urcă pe mâna mea ca să ciugulească, ca niște copii care și-au primit jucăriile sau mâncarea preferată.

Uneori stau pe clanța de la ușă, așteptând ca să vină cineva le ai sau ne îmbie să desfacem câte o sampanie, pentru că viața merită trăită din plin, de orice ființă.

Pănă nu am comandat mâncare de pe situl pentru animale adică grăunțe cu ouă și vitamine, nu știam că păsările mănâncă și așa ceva. De acum, în fiecare dimineața servim masa în familie: noi omletă iar perușii grăunțe cu ouă. Ei primesc și vitamine ca să poată zburda toată ziua, vesele și cântând de fericire!