cluc24

sâmbătă, 1 iunie 2019

Caut hrană, găsesc peruși!


Eu sunt o persoană care-și ajută prietenii, indiferent de circumstanțe. În urmă cu trei ani, am fost apelat telefonic de in coleg de servici care părea disperat. Până la urmă problema nu era una dificilă ci doar complexă! Soția lui plecase din oraș și el rămăsese în „pană” cu mâncarea pentru cățel și mă rugase să-i achiziționez eu ceva pentru animăluțul lui de companie, eu locuind lângă o piață cu multe magazine, unele chiar și cu mâncare pentru animale.
Imediat ce am pătruns în magazin, am fost întâmpinat cu diferite sunete de animale: ciripit, lătrat, clipocit de apă...  Probabil era salutul de bun venit, în toate graiurile viețuitoarelor.
A fost dificil pentru că nu știam concret ce mănâncă un cățel, așa că am apelat la sfaturile vănzătoarei. După mai multe întrebări fără răspunsuri concrete, m-a privit ca pe un mic terorist, care atentează la timpul unei angajate. Nu știam ce cățel are prietenul, nici vârsta, nici greutatea.... deci eram total pe dinafară. În timp ce vânzătoarea îmi explica amănunțit cum se alege hrana animăluțului, mai ceva ca o dietă de slăbit, m-am prins cu degetul de o colivia. În timp ce ascultam, ceva s-a asezat pe degetul meu...mă uit și era un peruș, care se uita la mine de parcă eram un extraterestru, iar un alt peruș își freca capul de el. De celălalt peruș!
După zece minute, am părăsit magazinul cu o pungă de mângare pentru căței, o colivie și doi peruși care mă priveau ca pe un maimuțoi! Când să ies pe ușă, vânzătoarea a strigat la mine. M-am panicat! Uitasem să le cumpăr mâncare și perușii trebuiau puși în cutie de carton, găurită, ca să nu răcească în timpul transportului, ei fiind fragili.

În fiecare seară când ajung acasă, perușii zburdă prin cameră, trecând prin toate colțurile și strigându-și fericirea.
Am aflat că perușii suntt asemănători cu oamenii: trebuie să fie un cuplu pentru a fi fericiți (de aceea am luat perușul-femelă care se atasase de mine, împreună cu perușul care se atasase de ea). De asemenea, acestia sunt destepți, respectă programul trezire-mâncare-plimbare-somn. Sunt mai buni decât alarma de la ceas, pentru că obișnuiți să se trezească la ora când îmi sună telefonul în timpul săptămânii, respectă programul și în week-end, când își încep programul muzical și de tandrețe.
Perușii au câte o energie de mă sperii. Eu abia reusesc să mă mișc prin casă iar ei zburdă fericiți. Zboară prin cameră, se plimbă pe covor și își cer zilnic drepturile lor.
O fi de la mâncarea pe care le-o dau? Oare să trec și eu la același meniu? Lor le ofer vitamine (eu uit să le iau pe ale mele), grăunțe cu ouă, salată verde, măr. Când asez salate în colivie, perușii imediat se reped la ea, chiar și când se află încă în mâna mea. Le place verdele!
Și acum, când mă pregătesc să le comand mâncare de situl dedicat lor: pentru animale, unul dintre peruși stă pe masă, iar celălalt pe capul meu, aprobând comenzile online care le fac pentru ei.
M-am specializat în mâncare pentru animale, să nu pățesc la fel ca atunci când am luat mâncare pentru cățelul colegului. Cățelul acestuia era un câine cât mine, iar mâncarea care i-am dus-o, a terminat-o dintr-o înghițitură!
Indiferent de mărime, un animal de companie, râmâne un animăluț pentru noi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu