Copilul şi barza

Se lasă seara dar copiii nu renunţă la joaca lor. Unul dintre ei priveşte în zare şi strigă cu putere:

- Uite barza! Vine barza!

Toţi cei prezenţi îşi îndreaptă privirea în direcţia indicată de copil. După un scurt tur de orizont, barza dispare în spatele unei case:

- La tine a venit! Ţi-a adus un frăţior!

- Sau o surioară – spune alt copil.

Copilul căruia i se adresau ceilalţi colegi de joacă zâmbeşte şi fuge spre casă. Ceilalţi încep să vorbească fără a ţine cont de ceea ce spun ceilalţi:

- Vroiam să vină la mine!

- Eu am pus zahăr în fereastră...

- O fi suflat vântul zahărul!

- Ştiam că barza vine după ce mama şi tata fac boogie-woogie!

- Nu. Se spune lugu-lugu.

- Ba nu. Eu ştiu mai bine!

- Nu... Fetele ştiu mai bine. Ele sunt mame. Mă gândeam cum ar fi să mă trezesc cu un bebeluş.

- Nu vine la tine. Vine la mama ta.

- Dacă crede că eu sunt mama?

Între timp, copilul care alergase acasă se întoarce supărat:

- Ne-a păcălit!

- Eşti sigur?

- Da. Am căutat şi în dulap, sub pat...

- În maşina de spălat te-ai uitat?

- Da... Am întrebat-o pe mama şi ea râdea.

- Poate este secret – spune cel care zărise barza. Părinţii mei se uitau la un videoclip  legat de testul barza...

- Poate nu a reuşit la test, barza – spune convingător unul dintre copii.

- Voi aţi auzit de lugu-lugu şi de testul barza ?