cluc24

duminică, 2 decembrie 2018

Un bebeluș și un storcător


Soția mea este plecată pentru o zi din localitate. În ultima săptămână, în fiecare zi îmi punea aceeași întrebare:
-          Ești sigur că poți avea grijă de George?
-          Normal, sunt un om matur - răspundeam eu.
George este bebelușul nostru... adică copilul care are aproape un an. Eu fiind preocupat cu servicul petreceam puțin timp cu el, pentru că eram mereu obosit și ajungeam seara târziu acasă și astfel puteam recupera timpul.
A venit și ziua plecării soției mele. Își sărută copilațul, pe mine și privește cu teamă în casă:
- Ai grijă! Dacă ai probleme, sună-mă!
- Bine - spun liniștit și convins că mă descurc, iar singurele apeluri telefonice vor cele ale ei către mine.
A plecat. O urmăresc cum urcă în taxi și mă asez în fotoliu pornind în surdină, televizorul. George aude o voce care-l îndeamnă telepatic să plângă.
Mă duc la pătuț și-i caut suzeta. Îl răstorn ușor pe George spre stânga, spre dreapta dar nu găsesc ceea ce caut. Oricum este prea mare pentru suzetă! Îi zâmbesc și constat că obiectul căutat se afla deja în gurița lui. Mă bucur dar el continuă să plângă. Îl iau în brațe și verific scutecul care este uscat. Continuă să plângă. Îi este foame. Îl las în pătuț și caut ceva prin frigider. Nu cred că i se potrivește nimic: salam, cascaval, bere, friptură... Mai sunt niște fructe și legume. 

Mă duc la bilețelul lăsat de soția mea. Citesc pe sărite și găsesc informația dorită la pagina a treia: „Folosește storcătorul Hurom pentru a prepara bananele. Are un sistem de stoarcere prin presare la rece, fără frecarea și încălzirea fructelor la viteze mari. Nu este un storcător centrifugal deci nu intra în panică pentru că este diferit de celelalte”.
Îmi pregătesc fructele, atât pe ale lui George cât și pe ale mele pentru sucul obișnuit pe care mi-l oferea soția mea, dimineața înainte de a pleca la servici și încep să le prepar. Trăiește sănătos!
Prioritate au bananele lui George. Totul este pregătit dar nu găsesc storcătorul... Unde o fi?
Fiind utilizat des, mă gândesc că trebuie să fie la îndemână. Mă uit în dulap, pe masă.... pe jos...nimic! Mai caut și apoi o sun pe soția mea. Nu poate răspunde și-i trimit mesaj. Primesc răspuns o imagine și trei cuvinte: sertar dreapta jos.



Deschid sertarul și recunosc obiectul din imagine. Mă apuc de treabă spre bucuria lui George, a cărui privire fusese tot timpul îndreptată spre sertarul unde se afla storcătorul. 

În timp ce prepar mâncarea citesc cu atenție informațiile despre storcător. Hurom este inventatorul Slow Squeezing System, un sistem inovator de stoarcere lentă prin presare la rece, fără frecarea și încălzirea sucului la viteze mari și fără aerarea acestuia, cum se întâmplă în cazul storcătoarelor centrifugale. Storcătoarele obișnuite de mare viteză, știam că distrug nutrienții și grăbesc procesul de oxidare, dar Hurom stoarce delicat fructele și legumele, fără a le distruge structura naturală și astfel se maximizează cantitatea de suc și se păstrează integral vitaminele, mineralele, enzimele, fitonutrienții și antioxidanții.
Interesant. De aceea îmi plăcea sucul pe care-l primeam dimineața. Trebuie să mă implic mai mult în problemele casnice ale casei... poate peste câteva luni, când voi fi în concediu, gândesc în timp ce George își savurează delicioasele banane. Între timp este gata preparat și sucul meu din fructe stoarse până la ultima picătură.
Îl duc pe George în pat pentru somn. Eu privesc spre televizor și adorm.

Mă trezește un cățel, de pluș, care se urcase pe mine. Tresar. George se plimba în patru labe și arunca cu jucării prin cameră. Era dezordine. Privesc înspăimântat la haosul din jur în timp ce sună telefonul:
-          Cum sunteți? - aud vocea soției
-          Bine... Ne distrăm.
-          Ai pregătit prânzul? Supa pentru George.
-          Acum... Unde găsesc castronul?
-          Păi iei legumele și le speli, le pui în storcătorul cu care ai făcut bananele și se face supă. Pune și o frunză de mărar.
-          Tot în storcător? - întreb mirat, în timp ce George trage fața de masă pe care se afla o vază cu flori.
-          Da. Așa consumăm produse 100% natural.
-          Bine...mă ocup - spun în timp ce coșul imens de jucării se răstoarnă pe covor.

După un timp scurt, reusesc să prepar supa pentru George și încă un suc pentru mine. Începe să-mi placă confortul oferit de storcător. Având energie, am reușit să strâng toate jucăriile, să șterg apa de pe jos ca urmare a căderii vazei cu flori (bine că nu s-a spart) și am strâns cioburile unui pahar spart de mine... Cioburile aduc noroc.

Când termin, mă îndrept spre dormitor dar intră cineva pe ușă. Este soția mea, care și-a rezolvat treburile mai repede și a venit fuga acasă. Eu zâmbesc fericit, în timp ce apare George cu un polonic uitat de mine lângă patul său, după pregătirea prânzului. Soția mea ne privește și spune fericită:
-          Uite-l că stă în picioare!
Da, totul este în picioare: mobila, bucătărie, eu, ea și chiar George care nu a mers pînă în acel pe moment, pe propriile picioare!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018 si Hurom.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu