Viața ca o casă

Doar stând în casă ne putem redescoperi. Viața noastră este precum casa în care locuim. Vrem o casă frumoasă și spațioasă? Da. Ne dorim o viață luminoasă și să fim realizați pe plan familial și profesional? Da. Există multe asemănări între viața omului și casa lui dragă!

Fiecare om care apare pe lume ca urmare a unui plan, exact cum fiecare casă se conștruieste pe baza unui proiect. La început apar micile preocupări ale vieții de zi cu zi, ale acelui mic pui de om care se dezvoltă poate puțin haotic pentru el dar cu o urmărire riguroasă din partea părinților. Creșterea copilului este ca acel moment când folosim un dictionar de arhitectura pentru a ne decide casa noastră dragă!

Primii pași ai celui ce învață să meargă singur sunt aidomă acelor idei de casa activa, care începe să prindă contur în imaginația noastră. Copilul începe să crească și să devină o ființă tot mai activă!

În momentul când copilul își începe educația, atât cea din cadrul familiei cât și pe cea din mediul școlar, acesta își pregătește fundația pe baza căreia își va construi viața. Cu cât este mai atent și riguros cu ceea ce se întâmplă în jurul său, acesta evoluează pe plan pshic, fizic și social. Așa precum și o casă care este construită pe un fundament solid cu materiale de calitate și conform unor norme și principii bine stabilite, copilul începe să descopere realitatea înconjurătoare și misterele propriei existențe.

Școala ca și casa, se construiește pe mai multe nivele: gimnaziu, liceu, facultate, iar cu cât ajunge mai sus, omul evoluează și reprezintă un sprijin important pentru semenii săi, atât pentru familie cât și pentru cei cu care se intersectează profesional, acei chiriași din viața lui.

După finalizarea studiilor, omul privește în zare ca proprietarul unei case goale, ce așteaptă să fie decorată. Este momentul în care omul începe să-și stabilească prioritățile vitale din viață precum o casă este dotată cu utilitățile necesare (apă, energie electrică, energie termică).

Având bazele stiinței și o conștiință pură și curată, omu își începe activitatea profesională. Este momentul când individul înapoiază societății, familiei ceea ce s-a investit în el. Sentimentul este similar cu acele momente când casa este zugrăvită și încet dar sigur este completată cu accesoriile necesare: mobilă și alte diverse obiecte utile.

Omul progresează profesional și începe să se dezvolte, să vadă viața sub alți ochi, fiind conștient că și el este o rotiță a Universului de care se sprijină alții, precum o cărămidă aflată la baza unei case.

În scurt timp, omul descoperă că este singur într-o lume imensă, un pieton pe strada sa. În acel moment își caută sufletul pereche și-și completează locuința cu persoana dragă, alături de care va avea o viață poate agitată dar frumoasă iar planurile de la început de drum încep să prindă contur.

O fericire în doi trebuie extinsă spre un număr cât mai mare, motiv pentru care, realizarea familială se îndreaptă spre nașterea unui copil, care reprezintă acel pomișor sădit în curtea casei.

Așa precum casa trebuir păstrată curată și îngrijită, de-a lungul vieții, omul trebuie să aibă grijă de propria familie dar să nu-și uite părinții și rudele.

Bogăția nu se numără în hârtii bani), ci prin ceea ce omul realizează în decursul vieții, modul în care-și organizează viață alături de cei din jurul său. 

Omul este bogat în viață dacă are prieteni. Prietenul la nevoie se cunoaște. La bine prietenii sunt mulți, dar la greu rămân alături doar cei adevărați. Când doi oameni diferiți  vor fi laolalta, prieteni indiferent de calități sau defecte, atunci omul se poate considera un pic mai bogat, precum florile de diferite culori, poate chiar și specii diferite, cresc împreună în armonie într-o grădină plină de culoare și viață.

 Viaţa este o luptă veşnică luptă. Ne luptăm cu noi inşine, cu cei din jur, cu natura, cu situaţiile…După naştere, ne luptăm să supravieţuim, apoi în timp, ne zbatem pentru o viaţă bună, în detrimentul anumitor lucruri. Ne luptăm de asemenea cu timpul, care se scurge nemilos de repede. Indiferent cât de mult timp avem, la un moment dat constatăm că acesta dispare…

Omul în general este un luptător. O viaţa trăită fără luptă, este ca o trecere a gâştelor prin apa, dar problema esenţială a omului nu este lupta în sine, provocarea ci motivul pentru care face acest lucru. Lupta cu noi inşine este cea mai cruntă, deoarece indiferent de rezultat, bătălia este acerbă şi oricum pierdem….

Omul este ca o trestie care stă în calea vântului dar nu se rupe, precum o casă peste care trec vitregiile naturii dar nu o distrug.

Fiecare om are un plan, o direcție în viașă care uneori se îndeplinește, alteori nu... Dar poate acel proiect de viață nu era bun pentru acel om și viața a dat un reset!

Articolul a fost scris pentru Spring Super Blog 2020.