Printre amintiri și experiențe

Uneori amintirile din trecut ne dirijează prezentul și căștigăm încredere pentru viitor.

Când eram copil îmi plăcea să mă urc în copaci și să mă plimb pe acoperișul casei, observând lumea înconjurătoare. Eu locuiam cu părinții la bloc, dar plimbările mele la casa unde locuia sora mea, care se măritase de curând, reprezentau adevărate plăceri ale întâlnirii mele cu cerul, cu infinitul cum îi ziceam eu, pe atunci.

Într-una dintre zile, m-am cățărat pe pe acoperiș de pe fereastra mansardei și apoi am pornit la cules de corcodușe direct din copacul care-și întindea frunzele bogate peste cenușiul cărămiziu al țiglelor. Din neatenție și pentru că plouase până atunci, fiind ud peste tot, am  alunecat și am căzut pe aleea din grădină.

Ce s-a întâmplat după acest eveniment, pe termen  scurt nu-mi amintesc! Știu doar că m-am ales cu o cicatrice imensă în frunte iar doctorul se chinuise să mă coasă, eu fiind ținut strâns de asistentele care se speriaseră văzând că anestezia nu-și făcuse efectul asupra mea.

Din acele zile, nu am renunțat doar la cățărat dar am prins o teamă și o fobie față de înălțime. Uneori mi se făcea frică și când urcam cele cinci  trepte de la intrarea în blocul unde locuiam cu părinții mei.

Anii au trecut, iar teama a devenit o povară. Ajuns la facultate, am participat la un stagiu de pregătire, pentru un curs de dezvoltare personala în domeniul managementului. Am plecat la o locație apropiată de oraș și atunci mi-am dat seama că sunt pe dinafară... adică nimic nu era potrivit pentru mine. În fiecare zi am plecat în altă zonă și am participat la alte activități care trebuiau să ne determină să acceptăm riscul, sub diferite forme.

În prima zi am făcut escaladări pe niște pereți verticali de diferite înălțimi. A doua zi a fost tiroliana, activitate la care eu am spus pas. A treia zi, am făcut un traseu obositor pe munți. În a patra zi ne-am cățărat pe sfori... la mine pas.

A cincea zi a avut deviza:  Experimenteaza viata fiind momentul când puteam să devin zburător.... adică să particip la o călătorie aeriană dintr-un balon cu aer cald. Dezamăgit de micile eșecuri din zilele precedente și mai ales pentru că mi-am dat seama că nimic nu poate ține la infinit, am participat activ la călătorie, chiar am avut curajul să privesc în jos, pentru a admira pitorescul zonei și peisajele mirifice. A fost o experiență unică acest zbor cu balonul.

În acel moment mi-am dat seama că sunt pregătit pentru a lua viața în piept, să nu mă tem de nimic. Am plecat fericit și primul drum după ce am ajuns acasă, a fost la prietena mea, pe care am invitat-o la cină romantică și am cerut-o în căsătorie. Ea s-a speriat, mi-a pus mâna pe frunte, crezând că am temperatură. După ce s-a convins că sunt în regulă, că nu am consumat mai mult de un pahar de vin, a acceptat, fericită.

Prietena mea își dorise de mult timp să plece undeva departe și să stea liniștită în mijlocul naturii, astfel că mi-am lărgit orizonturile și am plecat o săptămână în vacanță, sub deviza: Experiente cu romantism.

Am fost pentru câteva zile în Bucegi și am urcat în munți, iar eu fiind încrezător în capacitățile mele redescoperite în urmă cu câteva zile, am reușit să-mi conving persoana dragă mie, că poate și ea să urce, să se cațere fără a se teme de prăpastia care se vede în stânga noastră. Ajuns seara acasă, am avut anumite temeri legată de faptele mele, dar prietena mea m-a sărutat spunându-mi că are încredere în mine, iar dacă ar fi fost singură, ar fi abandonat traseul, dar eu am „tras” de ea. 

Apoi am stat câteva zile la Covasna unde am experimentat comunicarea nonverbală (unii localnici se descurcau greu cu limba română), domeniul food & drinks prin pregătirea anumitor rețete culinare specifice, dintre care s-a remarcat  Kurtos Kalacks și pălinca. În timpul activităților în aer liber, mi-am dat seama că mă pot descărca de nervii acumulați în timp, participând la experiențe precum echitația și tirul cu arcul. Aceste activități au redus enorm de mult și apetitul verbal al prietenei mele!

Prietena mea, nu știe nici până acum că am avut mici probleme în cadrul acestor experimente: am căzut de pe un cal în timp ce mă credeam un haiduc din filmele românești, iar o săgeată pe care o folosisem, încă nu a fost găsită până acum. Probabil acest obiect va deveni un punct important de cercetare arheologică peste sute de ani....

Anii au trecut și suntem o familie fericită și agitată. Plecăm de dimineață la servici, trecem prin calvarul circulației rutiere din oraș, descoperim uneori prostia de neimaginat a unor semeni de-ai noștri dornici de afirmare și seara ajungem frânți de oboseală, acasă.

După câțiva ani, ne-am dat seama că viața noastră este tumultoasă iar stressul este permanent alături de noi: vine cu noi pe cărările vieții, stă la masă cu noi, doarme alături de noi.

 În prezent, conceptul de stress nu mai este înţeles ca o acţiune violentă sau agresivă, ci este mai degrabă, o formă de oboseală psihică pe care organismul o resimte în situaţii obositoare, aglomerate şi dezorganizate. Factorii stresului ambiental sunt: frigul din jur, zgomotul din jur, radiațiile existente, poluarea din atmosferă, trepidația.

Relaţia stresului cu emoţiile negative este absolut evidentă. Am descoperit că am devenit stresați prin prisma modului în care simțim emoţiile de frustrare, de agasare, de anxietate, de teamă și uneori chiar și pe cele de depresie. Studiind fenomenul, am aflat că am trecut de două stadii ale stressului precum stadiul reacției de alarmă, stadiul de rezistență și am ajuns la stadiul de epuizare.

Pentru a ne reveni, m-am gândit să revin la viața pe care am avut-o în tinerețe:

Ca la 20 de ani,

Dar cu bani și fără griji!

Peste câteva zile, vom pleca într-o scurtă vacanță, a cărei deviză este: Experiente cu adrenalina. Soția mea încă nu știe ce vom face în mica noastră călătorie dar are încredere în mine.

O să experimentăm câte un salt cu parasuta. De ce? 

Pentru că doar așa vom reuși să descoperim modul în care putem să ne stabilim prioritățile în viață și fiind în cădere liberă, putem alege exact momentul oportun pentru orice etapă pe care urmează să o parcurgem.

PS: Nu sărim de nebuni, pentru că avem instructori care ne însoțesc și ne aduc cu picioarele pe pământ! Vom afla cum este să fii cu capul în nori, iar apoi să revii în mijlocul vieții de zi cu zi, cu bune, cu rele dar mai ales, cu concepții noi despre viață.

Acest articol poate schimba mentalitatea de gândire, chiar dacă este o ficțiune presărată cu elemente reale, scrisă pentru SuperBlog 2019, iar imaginile au fost preluate de pe situl: