cluc24

luni, 28 octombrie 2019

Pregătiri de călătorie


În viață anumite evenimente trebuie pregătite meticulos și din timp. Probabil de aceea, copilul se naște după șapte sau nouă luni, pentru ca părinții să fie pregătiți fizic și psihic. La fel ne pregătim pentru botez, căsătorie și alte etape importante ale vieții. Eu pe acestea le-am ignorat și am întâmpinat mici probleme, motiv pentru care m-am gândit să mă schimb în totalitate, nu de haine ci de obiceiuri.
Pentru că mi-au rămas de pregătit concediile și călătoriile, normal că m-am axat pe acestea. Orice călătorie, indiferent de mijlocul de transport sau destinație, are un impact moral și material important asupra mea. Totul este stabilit și pregătit în detalii.
Ultima călătorie a fost în Turcia. În urmă cu un an am fost în Grecia cu avionul pentru că mașina pe care o dețineam nu era una ideală pentru călătorie.
Între timp am achiziționat un SEAT, iar pentru a-l vedea cu adevărat la lucru, ne-am decis să plecăm cu mașina în Turcia. După un timp, mi-am dat seama de ce.... Soția mea și copii vroiau să-și ia mai multe bagaje decât cele permise pentru o călătorie cu avionul.
Înainte de a pleca în călătorie mi-am făcut o listă cu obiectele care urma să le luăm cu noi. Toamna, Turcia este ideală pentru a sta la mare, temperaturile fiind unele dintre cele mai accesibile, departe de canicula verii toride.
După stabilirea traseului și achiziționarea biletelor de cazare, am început să facem lista obiectivelor turistice. Nu puteam rata Antalya, Orașul Vechi numit Kaleici.
Turcia reprezintă o filă importantă în istoria lumii și nu vom rata: Cele Trei Porți (Poarta Hadrianus), Turnul Hidirlik și Muzeul Antalyei. O să mergem în mod simbolic, pe urmele regelui Attalus al II-lea din Pergamon, întemeietorul orașului. Pe listă am trecut și situ-rile arheologice: amfiteatrul Aspendos, orașul antic Perge, Phaselis și minunile naturii: cascada Kursunlu și canionul Koprulu.

În funcție de locurile pe care le vizitam, erau alese obiectele și mai ales hainele pe care urmă să le luăm cu noi. Făcând un inventar sumar, m-am panicat pentru că aveam nevoie de de încă o mașină ca să încapă toate cele dorite, dar nu neapărat necesare. Preventiv, mi-am cumpărat o cutie portbagaj în care să-mi aranjez hainele pe care le folosesc mai rar.
Cu două zile înainte de a pleca am avut parte de surprize.
În timp ce mă uitam la mașină, Alexandru care abia își mișca picioarele, trăgea un ursuleț de pluș imens șl-l așezase la volanul mașinii:
-          Poate să conducă el în vacanță? Să te odihnești și tu, tati!
-          Nu... Știi... trebuie să aibă permis de conducere. Am doar eu, deci.... - încercam să ofer explicații logice oricărei vârste.
-          Am auzit că dacă se plătește undeva se rezolvă orice! - spune micuțul.
-          Nu chiar... mai fabulează oamenii.
-          Adică mama și bunica?
-          Probabil vorbeau de altceva... Să pregătești bagajele - încerc eu să schimb vorba.
-          Le face mama. Eu îl iau doar pe Poupi...
-          Ursulețul?
-          Da... Eu dorm cu el, că mă apără de cei răi.
-          Nu poți să iei unul mai mic?
-          Nu... Poupi este unul singur - se răzvrătește copilul.
-          Bine. o să-l punem în spate, lângă tine, pe banchetă!
-          Mulțumesc tati - mă îmbrățișează mogâldeața.
Între timp, observasem că Lucky, câinele nostru s-a urcat în cutia portbagaj și-i strigam să coboare. Copilul mi se adresează din nou cu vocea obișnuită să obțină ceea ce dorește:

-          Nu-l luăm și pe Lucky?
-          Nu. El stă și ne păzește casa.
-          O...nu....
-          O să-i aducem ceva frumos - îl liniștesc eu pe Alexandru. Oricum, abia încap hainele pe care le ia mama!
-          Bine.... Lucky o să primești ceva frumos... - spune Alexandru care-l trage de coadă pe Lucky care-l urmează și merg să se joace în grădină.
Ajuns în sufragerie, începem să împachetăm iar eu renunț la unele obiecte, haine de-ale mele, pentru a încăpea toate, la fix. Când răsuflu ușurat, apare soția mea:
-          Mai luăm o pătură, geacă....
-          Dar...
-          Ce anume?
-          Bine, mai facem un bagaj. Îmi iau atunci și eu jeanșii la care renunțasem adineauri. Punem o geantă sub bancheta din spate.
-          Bine, dragule! Ce te iubesc că ne oferi o vacanță minunată!
-          Doar sunteți soția și fiul meu! - spun fericit și strâns în îmbrățișare.
-          Da... Adică familia ta.... Apropo, bagajele părinților meu unde le punem? În rulotă? 

-          Poftim?! - spun mirat
-          Păi ei le aduc mâine dar, să pregătim totul de astăzi, ca să nu întârziem și să plecăm poimâine, devreme.
-          Părinții tăi....
-          Da. Ajung mâine.
În acel moment, mi-am dat seama că trebuie să fiu mereu cu urechile ciulite, mai ales când aprob câte ceva... Eu nu știam că vom pleca cinci în călătorie, deci îmi trebuia și rulota. 
Pentru a avea rulotă, am nevoie de cârlig. Iar dacă tot îmi iau cârlig, o să cumpăr și un suport pentru biciclete, că dacă vreau să-mi iau câmpii, să nu plec pe jos.
Norocul meu că am un magazin online de unde-mi achiziționez accesoriile și au livrare gratuită în 24 de ore, iar produsele au garanție de 24-36 de luni. Pentru că revin din concediu în zece zile, dacă produsele nu-mi satisfac nevoile, mă încadrez în cele 14 zile de retur gratuit. Oare  în viitor, să-mi iau și un scut de motor pentru protecție?

Bagajele sunt la locul lor, Alexandru și bunicul său sunt în rulotă, iar eu urc la volan, în timp ce soția mea și soacra, discută despre treburile obișnuite apoi încep să-și facă planuri de modul în care vor cheltui banii.
Soacra mea dorește să mănânce Iskender Kebab, un produs compus din carne döner, roșii coapte și sos de iaurt. Eu scap de acest experiment pentru că am alergie la iaurt, dar soacra mea, mă liniștește ușor, bătându-mă pe spate, amical:
-          Se poate folosi la schimb, smântână sau unt.
-          Aha... deci începe distracția...
-          O să avem grijă de tine - spune zâmbind soacra mea, în timp ce soția îmi face cu ochiul....

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2019, iar imaginile prezentate sunt de pe situl Gedal.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu