La casa bunicilor

Pietrele zboară din calea căruței trasă de cei doi cai negri. Roțile ce lovesc pietricelele, determină mișcarea celui aflat în căruța, unde cu greu badea Vasile reusește să-și mențină echilibrul. Se grăbea spre gară pentru că venea unicul tren al zilei, care oprea și în gara lor, iar dintr-unul din vagoane urma să coboare nepotul său, Ionică.

Țața Veta era acasă și pregătea bunătățile pentru masă. Badea Gheorghe se bucura de sosirea nepotului pentru că avea nevoie de încă o mână de lucru la treburile gospodărești.

În depărtare se auzea trenul care deși era în întârziere, venea destul de devreme, pentru a-l perturba pe badea Vasile de la treburile câmpului.

Ionică simțea zdruncinăturile căruței în toate părțile corpului. Ajuns în fața casei, coborî cu grijă, ca un bătrânel ce urma să împlinească o sută de ani. Țața Veta îi ieși în cale îmbrățisându-l și lăsând urme de aluat pe hainele acestuia.

Badea Vasile pornește agale să dezlege cei doi cai pentru a porni spre câmp. Ionică privește casa dărăpănată și acoperișul pe unde se scurgeau picăturile de ploaie într-un lighean pus la soare, lângă casă.

El își ia bagajele și se retrage în cămăruța lui unde soarele își face de cap iar căldura devine sufocantă.  Iese în curte unde țața Veta hrănea găinile.

-          Credeam că te odihnești!

-          Este prea cald.

-          Da... Așa este când avem soare. Iarna este un frig de îngheață și apa.

-          De ce nu vă izolați casa?

-          Adică cum?

-          Puneți niște polistiren pentru a păstra căldura în interior pe timpul iernii. De asemenea trebuie înlocuit acoperișul, zugrăvită casa....

-          Bani și mult de umblat. Până cumperi și găsești ceea ce-ți trebuie, nu chiar ceva ce-ți place, este alergătură - spune țața Veta.

-          Eu am fost să cumpăr materiale pentru casă de la un producător din oraș și când mi-a spus prețul și costul transportului, am zis că-mi pun o haină în plus pe mine, la iarnă - spune badea Vasile revenit de la câmp.

-          Ei, nu ați găsit prețul ideal....

-          Păi cine să aibă prețul cel mai bun, dacă nu producătorul de materiale?

-          Eh... sunt diverse firme care adună materiale de la furnizori și le vând ei - spune Ionică.

-          Păi trebuie să câștige și ei ceva, deci au adaos și normal că este mai scump ca la producător.

-          Nu, tataie... Ei au contracte cu producătorii care le oferă marfa la prețuri mai mici, în funcție de vânzările pe care acestia le au.

-          Adică? - întrebă badea Vasile.

-          Simplu. Voi îi vindeți laptele lui badea Costică cu un leu pentru că vă cumpără în fiecare zi, iar doamnei Mioara, îi dați cu doi lei pentru că cumpără mai rar, nu?

-          Da, normal.

-          La fel este și cu materialele de construcții - spune Ionică.

-          Măi... și credeam că eu am inventat strategia asta - spune badea Vasile care se împiedică de o piatră ieșită din bordură.

-          Vă pot ajuta eu... - spune Ionică.

-          Oricum îți lăsăm ție casa - spune țața Veta. Dacă ai idei....

-          Uite o afacere, tu te ocupi de aranjarea casei și eu nu te perturb cu treburile câmpului și cu cele gospodărești - decide badea Vasile

-          Perfect! Dorm și eu mai mult de ora 5.00 - spune fericit Ionică.

Primul camion oprește în fața porții iar echipa de muncitori începe să descarce materialele în colțul grădinii unde se poate spune că este un mic depozit cu materiale de construcții: țiglă metalică, policarbonat, țeavă rectangulară și polistiren. 

Urmează al doilea camion de unde Ionică asistă la descărcarea unor dale de beton, pavaj și bordură.

După plecarea mijloacelor de transport a materialelor, Ionică fluieră la vecinul său, Mihai care vine în grabă și încep să sorteze materialele și pregătesc schela pentru a urca pe acoperișul casei:

-          Avem două zile de soare, deci până vin ploile terminăm cu treaba!

Badea Vasile își face apariția pe căruță, cu porumbul cules și se ia cu mâinile de cap! Vai ce costuri vor fi, dar promisiunea rămâne lege! Ionică a primit o sarcină și trebuie să o îndeplinească, deci badea Vasile tace mâlc.

Badea Vasile își strunește cei doi cai și-și aruncă privirea spre grădină, speriindu-se.

-          Auăleo! Am greșit casa! - spune badea Vasile urcându-se înapoi în căruță. 

-          Bunicule! Îți place? - strigă Ionică de pe acoperișul casei u nde puse unul dintre ultimele panouri solare.

-          - Ce-i aia! - strigă badea Vasile Ai pus oglinzi pe acoperiș? Păi cine se uită în ele!

-          Sunt panouri solare care produc energie electrică și încălzesc apa la boilere. Iarna te ajută să reduci consumul de lemne pentru încălzire. Te scapă și de factura de la energia electrică pentru iluminat! - răspunde Ionică grăbit să coboare de pe casă.

-          Câte ai putut să faci? Când ai avut timp să mergi și să cauți materialele? - se miră badea Vasile

-          Nu eu le-am căutat, au venit singure la mine - se laudă Ionică.

Mașina oprește în fața gardului construit din șipcă metalică verde, chiar lângă bordura drumului asfaltat. Până să coboare șoferul, doi copii zglobii sar efectiv din mașină și se grăbesc spre poartă. Femeia din dreapta șoferului coboară și le deschide portița, intrând în curte. Femeia deschide poarta ca soțul ei să conducă mașină la locul de parcare.

Bărbatul coboară și intră în hora copiilor care aleargă printre copaci. Unul dintre ei, cel mic, se adresează tatălui său:

-          Ce frumos este la țară!

-          Așa este....

-          Cum au reușit bunicii să construiască o casă atât de frumoasă?

-          Tatăl tău și cu mine am reclădit-o - spune vecinul al cărui cap apare pe gardul de lângă cei doi.

-          Salut, Mihai!           

-          Salut, Ionică!

-          Cum? Cum? - insistă copilul să afle povestea casei bătrânești.

-          Într-o vizită la țară, am făcut o înțelegere cu bunicul că eu îi refac casa, iar el mă iartă de muncile câmpului și de alte treburi gospodărești - răspunde tatăl băiatului.

-          L-am ajutat și eu. Tanti Veta ne făcea niște poale-n vrâu de ne lingeam pe degete! Iar seara gustam pălincă lui nea Vasile....Hm!

-          Și...și? - insistă copilul.

-          Am făcut un calcul de materiale și de tot ceea ce aveam nevoie, am apelat la Vindem Ieftin și toate produsele au fost aduse de la producători direct la noi, la prețurile cele mai bune. Apoi noi am reparat acoperișul, am izolat casa cu un termosistem polistiren,  am zugrăvit și am pus gresie, faianță în baie, iar în grădină am pus pavaj, bordură și dale din beton - se laudă Mihai.

-          Da, dar cel mai important este faptul că am montat panouri solare făcând economie de energie electrică,  având și bonusuri.

-          Ce bonusuri? - întreabă copilul

-          Am făcut o recenzie video, Mihai a filmat descărcarea materialelor din camioane, obținând o reducere la următoarea investiție, cea de la noi de acasă, din oraș, de 100 de lei.

-          Adică un testimonial video, nu - întreabă copilul?

-          Da... Eu uitasem cum i se zice dar văd că copiii devin tot mai cunoscători, cine știe ce surprize plăcute ne oferă și ei! - spune tatăl copilului.

-          Da...

-          Dar „Vindem Ieftim” exista și pe vremea bunicilor? - întreabă copilul

-          Tot timpul sunt clienți care vor calitate și prețuri avantajoase, iar pentru ei, mereu există o companie care vinde ieftin și de bună calitate!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2019, iar imaginile aparțin sitului „Vindem Ieftin”.