cluc24

luni, 2 decembrie 2019

Tata împodobește bradul


Ninge, ninge încetișor. Becul din fața blocului pâlpâie și se stinge, lăsând întunericul să acopere zona unde tocmai își făcuse apariția un Om-de-Zăpadă.
Un cap mic, dar năzdrăvan își face apariția la fereastră. Mogâldeața privește spre intrarea blocului și aleargă în sufragerie unde tata împodobea bradul:
-          Mai repede tati, că s-a făcut întuneric și vine Moș Crăciun cu renii!
-          Stai liniștit... vine la noapte.
-          De ce doar noaptea?
-          Pentru că se uită dacă copiii au fost cuminți, dorm și atunci le lasă cadourile.
-          Și dacă mă prefac că dorm? - întreabă mogâldeața.
-          O să observe.
-          Lasă că te anunț eu când vine - spune mama care tocmai verifica oala cu sarmale de pe aragaz.
Mogâldeața se supără dar îi trece repede când ajunge lângă bunica lui. Aceasta tocmai frământa aluatul pentru cozonac, iar bunicul ținea vârtos de castron, pentru a nu se împrăștia bunătățile pe jos.
Mama lasă sarmalele la fiert și se uită în cuptor, acolo unde se rumeneau pulpele de pui. Își dă seama că a uitat să pregătească cartofii pentru pireu. Mai are timp, pentru că doar dimineață vor veni cei din familie pentru a degusta bunătățile. Oricum mai avea de făcut prăjiturile.
Mogâldeața vede mingea de fotbal și se descarcă psihic, dându-i un sut puternic. Mingea ricoșează din oala cu sarmale spre scaunul unde se urcase tata pentru a împodobi bradul. Capacul oalei se ia la întrecere, în căzătură, cu tata. Ambii ating pământul în același timp și se aud diverse sunete și voci. Mogâldeața se ascunde sub masă, ca atunci când îi încuiase pe toți membri familiei pe balcon, și au fost nevoiți vecinii să intre pe gemulețul de la baie pentru a-i elibera din captivitate.
Familia începe să vocifereze dar le trece supărarea, știind că este o zi sfântă, urmând să asiste încă un an, la nașterea lui Iisus. Mogâldeața constată că s-a făcut liniște și merge în camera lui, pentru a se culca. Nu are somn dar încearcă să-l păcălească pe Moș Crăciun. Becul de pe stâlp începe să pâlpâie din nou și iluminează zona. Mogâldeața și-a făcut speranțe deșarte legate de venirea Moșului.

Tata se uită la brad și își dă seama că lipsește ceva. Merge în bucătărie și revine cu acadele tip bastonas pe care la agață de crengile bradului. Apoi caută în cutia primita de dimineață, de la curier găsind bomboane și jeleuri. Merge încetișor spre camera copilului și ascultă zgomotele. Se pare că copilul doarme. Tatăl scoate din dulăpior globul de jucărie cu dulciuri, săniuța cu bomboane și aranjează mașinuțele pentru dimineață.


Bunicul și bunica au câștigat bătălia cu aluatul, lăsându-l  sub cuvertură pentru a sta la cald și merg la culcare. Mama pune sarmalele pe balcon, scoate puiul din cuptor și termină de curățat cartofii. Se retrage și ea la somn. Tata oftează și descoperă că a uitat să pună steaua în vârful bradului și descoperă că obiectul respectiv a rămas în beci. Își ia cheile și merge în subsolul blocului, revenind după câteva minute.

Liniștea din casă este întreruptă de sunetele de uimire ale tatălui: lipseau acadelele. Se uită în jur și merge în camera mogâldeței care sforărie. Închide ușă, fără a observa cî în urma lui, de pe dulap, tocmai cădea un bastonaș, o acadea, prinsă încet dar sigur de mogâldeața care abia s-a trezit.
Tatăl rămâne uimit și scoate altă acadea și completează locurile lipsă.
O fi venit vreun extraterestru?


Ce poate fi mai plăcut decât un Crăciun în familie? Un Crăciun în care toată familia savurează dulciuri!

sâmbătă, 30 noiembrie 2019

Vai, ce frig este....


Deschid încet ochii, tresărind din cauza luminii ce pătrundea prin ușa puțin deschisă. Zăresc umbra soției mele care se pregătea de plecare. Oftez și mă ridic din pat. Privesc cifrele de pe ecranul ceasului digital și constat că este momentul optim pentru a mă încadra în timp. Este duminică și am de rezolvat probleme personale, pentru că de luni, la servici o să fie agitație, pentru că ne vine un nou coleg, detașat pentru un an. Dar toate le luăm, pas cu pas.
Urmează să plecăm la aeroport, unde ne vom întâlni cu Arara, o bună prietenă a soției mele. Nu s-au mai văzut de la nunta noastră, pentru că ea plecase acasă, în Africa. Mereu am stat și m-am gândit la imaginea ei dar nu-mi aduc aminte: blondă, brunetă, roșcată... Dar sunt ferm convins că o voi recunoaște instantaneu la apariția ei.
Soția mea a ținut legătura cu ea pe rețelele de socializare și a convins-o să vină pentru o săptămână, în România, pentru a participa și la evenimentul legat de cei zece ani de la terminarea liceului. Soția mea și Arara au fost colege de școală generală, de liceu, chiar și de bancă. Părinții ei au lucrat în România apoi s-au retras pe propriile lor meleaguri.
În timp ce mă bărbieream, mi-am adus aminte, că la nunta mea nu am avut persoane de culoare, deci trebuie să fie mai greu, sau nu, modul de a o recunoaște. Mă tai ușor cu lama dar sunt conștient că în cele trei ore de drum până la aeroport, urma accidentului va dispărea.

Frigul îmi pătrunde în oase. Ne îndreptam spre terminalul de unde va apărea prietena soției mele. Partenera mea de viață  este agitată. Oare o vom recunoaște?
Răspunsul la întrebare am primit-o în două minute. O femeie brunetă, încălțată în pantofi cu toc, o fustă midi și o bluză subțire, căzută neglijent peste corpul ei ne atag privirile. Soția mea aleargă încântată spre ea. Instantaneu mă apucă un frig și mai mare.
După ce se îmbrățisează, femeile se opresc în fața mea. Discutăm și aflu că bagajele ei au fost rătăcite la aeroport și ea a rămas ca o găină zgribulită lângă noi. Îi ofer geaca mea și pornim grăbiți spre mașină. Le las la o cafea și merg în parcare pentru a încălzi interiorul mijlocului nostru de transport, după care mă deplasez, cu mașina după femeile mele.

Soția mea privește intens în ecranul laptop-ului și mi se adresează:
-          Trebuie să-i cumpărăm niște haine.
-          Da... Da... Eu am buget redus... Putem aloca doar 2000 de lei. Dacă era bărbat îi ajungea o ținută pentru șapte zile.
-          Nu. Dacă evenimentele sunt diferite, hainele trebuie diferențiate.
-          Da.. da... Să vedem ce găsim.
-          Trebuie să avem grijă de ea. La anul o să mergem și noi la ea în Africa împreună cu ea. O să rămână un an la noi în țară și va lucra la firma voastră. A fost o informație surpriză. Tot te plângeai că nu te înțelegi cu colegii de acolo!
-          Chiar! Este reprezentanta clientului nostru din Africa? Auoleo... Trebuie să avem grijă de ea. Bine că nu trebuie să merg și după un coleg care poate vine tot așa, cu suflet cald în frigul de la noi! Cât despre plecatul în Afica, să mergem iarna, să ne fie cald, să facem economie la gaz....
-          Să vezi ce economie și ce investiție profitabilă fac eu în haine.
-          Nu prea cred în ținute vestimentare ieftine și bune. Atenție să nu luăm blugi strâmți, că o colegă de la servici, pentru a demonstra că este slabă, și-a luat niște blugi care i-au strâns arterele de la picioare, a leșinat și...
-          Nu ai încredere în mine și în Answear?
-          Ba da. Am încredere în toți cei din jurul meu.


Și așa, încet dar sigur m-am ocupat de alegerea unor ținute vestimentare, culmea nu pentru soția mea, ci pentru cea mai bună prietenă a ei și o viitoare colegă de-a mea. 
Am ales niște cizme de iarnă lungi din poliester, model Mango - Alcor. Încălțămintea este confecționată din material textil, are toc gros cu o înălțime de 10 cm (Arara este mai mică de înălțime) și se închide cu fermoar iar materialul este din imitație de piele întoarsă. Preț  249,90 lei. Este ideală pentru petrecerea aniversară de la liceu și la servici.
Am ales pentru zilele obișnuite niște botine din colecția Guess Jeans, confecționată din material sintetic, având interiorul realizat și cu piele naturală, cu vârful și spatele călcâiului rigidizat, cu o lungime a branțului de 23 de cm și călcăi plat.  Preț 529,90 lei.

Panică! Am ales doar încălțămintea și aproape jumătate din buget dispare! Adică o treime mai exact!
Soția mea mă linistește din priviri, moment în care alege paltonul Amber Ambient ce este confecționat din material neted, cu căptușeală, fason drept, buzunare oblice. și cu fixare dublă cu butoane. Nu are glugă dar Arara nu folosește nimic pentru cap pentru că are părul lung și coafat. Prețul paltonului este de 239,90 lei.
Urmează alegerea poșetei, O geantă casual este ideală pentru orice eveniment. Poșeta de mărime medie din colecția Mango- Chela este confecționată din piele ecologică. Această geantă se încheie cu clemă, putând fi purtată pe umăr sau pe mână în funcție de eveniment, de situație, având o curea atașabilă cu reglare și mânere scurte și moi. Am ales culoarea maro pentru a se potrivi perfect cu paltonul. Preț 159,90 lei.
Am ales ciorapi negri, 4 bucăți, model Gatta - Michelle, având 15% Elastan și 85% Poliamida, asortați perfect la încălțăminte astfel încât să nu ascundă frumusețea corpului. Preț 23,90 lei, total pentru patru bucăți 95,6 lei.
Fac un calcul rapid și constat că suntem încă în bugetul alocat: 1275,2 lei.
Trecem la jeanși: varianta Only - Jeansi New Sissi de culoare neagră, tip fason straight, talie regulata, cu buzunare oblice,  încheiere cu nasture și fermoar, având marginile nefinisate. Preț 46,90 lei.
Modelul de jeans varianta Medicine -  Jeansi Ergo Soldier de culoare albastru închis este confecționată similar cu varianta anterioară și este la un preț de doar 66,90 lei.


Pentru ocazii speciale, fustele sunt ideale. Am ales modelul Answear cu croială dreaptă, confecționat din tricot neted, cu fason drept, bandă elastică in talie pentru model cu căptușeală, asortată perfect la botine și având un preț de 69,90 lei. 
Din aceeași colecție am ales fusta cu croiala creion, confecționat din materiale contrastante, model cu căptușeală și cu închidere prin fermoar, având un preț de 129,90 lei.

Din seria de cămăși, bluze și tricouri am ales: cămașa Medicine, bluza Acid Bouquet și tricou Tally Weijl.

Cămașa din colecția Medicine este un model confecționat din țesătură netedă, încheiere cu nasturi, având mâneci cu manșete încheiate, fason drept. Cămașa este elegantă și are linia umerilor lăsată. Preț 111,90 lei
Bluză Medicine - Bluza Acid Bouquet Model confectionat din tesătură netedă. Are decolteu rotund, fason drept și o broderie decorativă. Se fixează la spate cu un buton și este un model cu căptușeală. Preț 111,90 lei.
Tricoul din bumbac aparținând colecției Tally Weijl este confecționat din tricot cu imprimeu, are decolteu rotund, model imprimeu, mulat și realizat din material elastic. Preț 17,90 lei
Facem bilanțul și totalul cheltuielilor care se ridică la suma de 1830,5 lei.
Cu ce a mai rămas din buget, îmi pot cumpăra și eu un pulover pentru bărbați pentru o altă eventuală situație când ar trebui să ofer geaca mea pentru cineva care sosește la noi în țară, îmbrăcat neadecvat, în toiul iernii.
Între timp, apare și Arara care-și stabilește vestimentația pe zile:
Luni - paltonul Amber Ambient, poșeta Mango- Chela, fusta Answear neagră cu croiala creion, ciorapi Gatta - Michelle, cizmele model Mango - Alcor. O ținută sobră și elegantă, totuși lejeră pentru prima zi de muncă.
Marți - paltonul Amber Ambient, poșeta Mango- Chela, tricoul Tally Weijl, jeanși Only - Jeansi New Sissi de culoare neagră, ciorapi Gatta - Michelle, botine Guess Jeans. O zi de muncă cu o mică evadare prin oraș.
Miercuri - paltonul Amber Ambient, poșeta Mango- Chela, cămașa Medicine, jeanși Medicine -  Jeansi Ergo Soldier de culoare albastru închis, ciorapi Gatta - Michelle, botine Guess Jeans Zi de muncă cu o ieșire alături de colegi la o cafea, pentru socializare.
Joi - paltonul Amber Ambient, poșeta Mango- Chela, tricoul Tally Weijl, jeanși Only - Jeansi New Sissi de culoare neagră, ciorapi Gatta - Michelle, botine Guess Jeans. Este o zi normală de lucru, ținută lejeră.
Vineri - paltonul Amber Ambient, poșeta Mango- Chela, cămașa Medicine, jeanși Medicine -  Jeansi Ergo Soldier de culoare albastru închis, ciorapi Gatta - Michelle, botine Guess Jeans. O zi scurtă le servici și o participare la festivitatea de întlnire cu colegii de liceu.
Sâmbătă - paltonul Amber Ambient, poșeta Mango- Chela, bluza Acid Bouquet , fustă scurtă Answear cu croială dreaptă, ciorapi Gatta - Michelle, cizmele model Mango - Alcor. Participare la petrecerea de 10 ani de la terminarea liceului.
Duminică - paltonul Amber Ambient, poșeta Mango-Chela, bluza Acid Bouquet, fusta Answear neagră cu croiala creion, ciorapi Gatta - Michelle, cizmele model Mango - Alcor. Ziua unei plimbări prin oraș și servirea unei mese la restaurant.
Niciodată nu m-am gândit că putem satisface capriciile unor femei, la prețuri rezonabile. Uneori realitatea trece dincolo de limitele concepției.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2019, iar imaginile au fost preluate de pe situl:




vineri, 29 noiembrie 2019

Scrisoare către Moș Crăciun

Dragă Moș Crăciun

Îți scriu cu multă dragoste și aștept cu nerăbdare să-mi aduci o mică parte din cele ce-mi doresc.
Înainte de toate vreau să-ți spun că am fost mult mai cuminte decât anul trecut. Mama a fost supărată pe mine că nu mănânc cereale și atunci ca să fie împăcată cu mine, am început să le mănânc împreună cu Azorel. I-am promis și lui că va primi ceva de la Moș Crăciun pentru că a fost cuminte.
Îmi cer scuze dacă scriu cu mici greșeli, pentru că am doar opt ani și nu prea îmi place materia cu scrisul, de la școală, dar promit că voi face tot ce pot la anul.

Vreau să-i aduci și mamei un cadou, ceva ca un bibelou, adică dacă se poate o jucarie glob cu zapada de Craciun. A mai avut un glob dar am făcut baie cu bibeloul și s-a spart. Poate găsești niște bomboane în formă de zăpadă, că dacă se mai sparge să avem și noi ceva folositor.
Tata vrea o mașină. Poți să ne aduci una mică de jucărie, că-l las și pe el să se joace.
Fratele meu vrea o fată. Se plânge că colegii săi au prietene, deci poți aduce o fată de ciocolată. Fata o să fie pentru el, iar ciocolata pentru mine.
Pentru Azorel poți să aduci niște acadele. Așa cum roade oasele, îi pot lăsa și bățul de la acadea.
Acum o să-ți spun ce vreau eu. Nu o să cer multe, pentru că știu că sacul este mereu plin și cobori cu greu pe horn.
M-am gândit să-mi aduci jucării și dulciuri. Haine nu vreau, pentru că-mi cumpără mama și sigur nu găsești mărimea bună, ca și anul trecut când a trebuit să căutăm un magazin pentru a schimba costumașul primit.
Știi, până la urmă poți să le aduci împerecheate, nu chiar ca ciorapii mamei. Îmi aduci jucării și ascunzi dulciurile în ele. Ocupă mai puțin loc și nici nu le vede mama pe toate, ca să facă criză, cum zice tata câd ea țipă la noi că mâncăm nesănătos.
Dacă te întâlnești cu Moș Nicolae, să-i spui că vreau doar dulciuri, pentru că el este mai bătrân și nu poate aduce prea multe în sacul său. Oricum, având cizmulițe mici, nici nu prea încap multe acolo.
Vreau niște jeleuri pufoase din cele decorate manual și multă ciocolată.  Dacă este zăpadă poți să vii pe drum cu sania nu cu renii. Și dacă tot vii cu sania, poate mi-o lași mie și pleci cu renii, că ei te duc mult mai repede. Dă Doamne să ningă! O să vorbesc la ora de religie să ne rugăm pentru zăpadă.
Așa... deci aș vrea să-mi aduci cele scrise, atât pentru mine cât și pentru familia mea. Acum nu-ți mai cer nimic, dar la anul dacă voi fi puțin mai mult cuminte, aș vrea să-mi aduci mai multe.
Dacă te rog, poți să-mi aduci din acest an, mai multe și mă revanșez la anul?
Moș Crăciun, tu ești nemuritor? De unde știe lumea că ești moș, dacă trăiești veșnic? Ai fost vreodată tânăr sau te-a adus barza bătrân și cu barbă? Poate vii și-mi răspunzi la întrebări și mai servim niște dulciuri, bomboane sau ciocolată din desaga ta!

Cu multă dragoste


joi, 28 noiembrie 2019

Doar o scoică....


Soarele devine tot mai arzător. Mă decid să fac o baie. Marea este liniștită. Văzându-mă că mă ridic în picioare, soția mea îmi zâmbește:

-    Mergem în apă?
-    Da... Să ne răcorim.
Îndreptându-ne spre mare, mă opresc instantaneu, pentru a ocoli doi copii care se jucau în nisip:
-    Uite... o scoică...
-    Sunt mai multe.
-    Uite cum arată asta!
-    Zici că are 30 de ani!
Mă uit și eu, din reflex la obiectul discuțiilor dintre cele două mogâldețe. Aceștia își strâng lopețile și pleacă, lăsându-mă acolo, ca la un spectacol fără actori. Privesc grupul de scoici și culeg una dintre ele și mă grăbesc să intru în apă. Soția mea era deja printre valuri.
După primul contact cu apa, simt cum mă pătrunde frigul și mă arunc efectiv în adâncul apei simțind o înțepătură datorită obiectului din mână. Îmi aduc aminte de scoică și mă simt moleșit.

Deschid ochii și mă sperii. Mai multe persoane erau adunate în jurul meu, iar un salvamar exclamă fericit:
-    Și-a revenit!
-    Da...
-    Sunteți bine?
-    Da... Mă arde soarele...
-    Este bine. Nu vă mai aventurați dincolo de geamandură! – mă avertizează salvamarul.
Aprob cele spuse de el și o familie aflată în apropiere îmi fac loc să stau să mă odihnesc. Înghesuială mare pe plajă. Cei doi copii ai lor, se joacă cu găletușa și lopățica privindu-mă insistent. Mă uit după soția mea care... nu este nicăieri. Mă uit spre sezlongul nostru dar nu-l zăresc. Intru puțin în panică.
-    Vreți apă? – mă întreabă femeia.
-    Da...- spun în timp ce-mi întinde un pahar de plastic cu apă din termos.
Apa are un gust groaznic.
-    Brr... ce apă este?
-    De la robinet. Nu mai aveau apă minerală.
-    Nicăieri?!
-    La alimentară – răspunde femeia simțindu-se vinovată.
-    Dar la SuperMarket? Mă duc să cumpăr – zic eu dar ridicându-mă în picioare, renunț din cauza amețelii.
În timp ce mă așez, văd trecând prin fața noastră, un bărbat în șlapi și cu bluza descheiată, având pe spate mai multe animăluțe tip colac, umflate cu aer.
-    Nu dați banii pe proștii, faceți poze la copii! Colorata, mâine-i gata!
Mă uit ciudat la bărbat, la fel cum mă privesc pe mine, cei din jur. De ce nu-și fac oamenii poze cu telefonul... Auăleo, unde mi-e telefonul? L-am lăsat la hotel, ca să nu-mi dispară de pe plajă.
-    Sunteți bine? mă întreabă și o doamnă cu pălărie, aflată în spatele nostru.
-    Da…da…  Văd doar cenușiu….
-    ?!
-    Pare totul ciudat. Când mi-am luat bilete pentru vacanță în Mamaia nu m-am gândit că va fi așa de mohorât.
-    Ați găsit greu biletele? – mă întreabă o voce pițigăiată, din spate.
-    A, nu. Am făcut rezervare online.
Se face liniște și toți se uită surprinși la mine.
-    Rezervare pe internet. Tot așa am găsit și pentru luna august oferte Early Booking. O să mai am un sejur, adică o vacanță în Antalya
-    Oferte Early Booking?
-    Da! Nu ați auzit de ele? De la Christian Tour?
-    Christian Tour? Cred că trebuie să mergeți să vă faceți un consult medical - spune bărbatul aflat în dreapta mea.
-    Dar nu am nimic...
-    Nu are febră! – constată o femeie care-mi pusese mâna pe frunte.
-    În ce zi suntem? – mă întreabă un bărbat.
-    Joi!
-    Da... Ce an?
-    2019! – spun eu și toți tresar și privesc cu milă spre mine.
-    !?
-    Ce an este?
-    Suntem în anul 1989. Cred că ați avut un șoc!
-    Probabil de la soare, aglomerație, spun privind în jur unde toți mă priveau de parcă eram un extraterestru. Dar dv. De unde cumpărați biletele la mare?
-    Prin ONT. Stăm la niște cozi ca să găsim bilete!
-    Da... da... Mă duc să beau o bere - spun eu, încercând să descifrez postul radioa care se auzea.
-    Probabil nu este cazul, nu în starea de acum! Oricum, vedeți ce coadă imensă este!
Văzând că este un singur loc unde se găsește bere, mă hotăresc să merg la hotel. Dar unde o fi soția mea? Sezlongurile au dispărut. Poate s-a dus și ea la hotel! Între timp descopăr numele postului radio, spus de către crainic: Radio Litoral.
  ridic de pe nisip, îi salut pe cei din jur și mă grăbesc spre hotel. Nu recunosc nimic în jur, dar din instinct nimeresc în locație, deși numele și culoarea exterioară par a fi total diferite. O fi din cauza șocului.
Intru în recepție și caut barul, care nu mai este! Recepționera blondă de dimineață a fost înlocuite cu o bătrână ce avea o figură acră. Aud niște cuvinte în engleză. Este clar că e hotelul unde m-am cazat. Mă duc la lift. Se deschide ușa și aștept să coboare toată lumea. O femeie aflată pe un scaun, mă așteaptă. Probabil face ture cu liftul. Intru și dau să apăs pe buton, iar femeia mă întreabă:
-    La ce etaj?
-    La 7 - răspund în timp ce apăs butonul ce indica acel număr.
Ea se uită mirată la mine, eu la ea, apoi cobor surprins când am ajuns la etajul meu. Ies din lift și rămân blocat. Pe hol este beznă, deși îmi mișc brațele pentru a porni senzorul și implicit, aprinderea fasciculelor luminoase. Nimic.
Cred că am greșit etajul. Mă uit pe panou și scrie clar: șapte. Mă duc spre camera cu numărul 712. Ușa încuiată.
Bat în ușă cu speranța că soția mea îmi va deschide, pentru că deja eram înfrigurat, doar așa în costum de baie și acoperit cu un prosop subtilizat de pe plajă.
Se aud voci, iar un cap de fetiță apare în deschizătura ușii:
-    Mama, e cineva cu prosop!
-    E femeia de servici. Da-i coșul de gunoi.
În câteva secunde, mă trezesc cu un coș de gunoi plin cu coji de pepene. Îl iau și mă deplasez spre scări, unde abandonez obiectul primit, sub privirile mirate ale fetiței care mă urmărise.
Aștept liftul care sosește, cu aceeași femeie pe scaun. Acum avea altă poziție, mai sexy.... Se uită urât spre mine și-i spun că cobor... de parcă mai aveam unde să mai urc, fiind deja la ultimul etaj.
După ce ies din lift, mă îndrept spre plajă, urmărit din priviri de câțiva curioși și de doi japonezi care făceau poze cu niște aparate foto antice și de demult.
Revin pe plajă, în același loc din care plecasem. Femeia cu voce pițigăiată mi se adresează:
-    Sigur sunteți bine?

-    Da... Dacă la Mamaia este așa ciudat... cum o fi în Turcia.
-    Nu vom ști niciodată - completează o altă femeie.
-    De ce?
-    Păi doar nu este țară socialistă ca să o vizităm!
-    Dar este libertate și democrație - spun eu și mai multe priviri severe mă vizează.
-    Tovarășe, vă rog... nu provocați....
-    Chiar nu ați fost în Turcia, în Grecia?
-    Nu... - se aud mai multe voci șoptind.
-    Eu am fost și la Paris. Am găsit oferte city-break.
-    Ce sunt alea?
-    Scurte evadări... adică sejur de două zile, sau trei, adică într-un week-end.
-    Ce e week-end?
-    Zilele libere când nu lucrăm: sâmbăta și duminica.
-    Noi lucrăm și duminică. Când avem curent electric.
-    Curentul electric este de mai multe feluri... adică se produce și cu panouri fotovoltaice, pentru a nu distruge mediul - spun eu, privind în jur și constatând că aerul este mult mai curat că în urmă cu câteva ore, iar vegetație este parte integrantă a zonei.
-    Da...
-    Aveți o bere... Mor de sete - oftez eu.
O femeie îmi întinde o halbă de bere, spre disperarea partenerului ei:
- Mulțumesc, spun eu și sorb licoarea dintr-o suflare. Este cea mai bună și gustoasă bere.
- Păi este unica de pe litoral.
- Da? Dacă este anul 1989... este anul Revoluției, iar în 2019 totul va fi așa cum știu eu.
- ?!
- O să fie multe agenții de turism, multe locuri de vizitat și mai ales putem alege last minutes sau first minutes....
- Adică?
- Ofertele promoționale sau oferte de ultimul moment. Dacă cineva se răzgândește,  călătoria îi poate reveni altui client, la preț mai bun decât cele existente în acel moment pe piață.
- Omule... visezi...
- Nu....
Toți sunt suspicioși. Privind în nisip, văd scoica pe care o luasem cu mine în apă... Mă ridic de pe nisip, iau scoica, îi salut pe cei din jur și mă avânt în valuri... Sper să revin în prezentul meu, lângă soția mea cea dragă.

Ridic repede mâinile și înghit apă. Deschid încet ochii și o văd pe soția mea, la cinci metri de mine. Mă uit pe plajă și observ sezlongul și mai ales coloritul pestriț al stațiunii. Mă duc repede lângă soția mea, o strâng în brațe și o sărut. Ea se uită mirată la mine. Mirarea nu mă mai înspăimântă, m-am obișnuit cu ea.

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2019.