cluc24

marți, 5 septembrie 2017

Între trecut și prezent

Plouă. Tună și fulgeră. Vremea este în concordanță cu cei care se află în jur. Umbrela îmi zboară din mână și mă trezesc atacat de apă, de parcă aș fi sub duș.
Mă grăbesc spre intrarea în magazin. Încep să admir vitrinele, exact așa cum făcea soția mea în zilele enervante, de cumpărături. Intru în Mall și mă feresc de agitație. Probabil, toți au avut ideea mea magnifică, de a se adăposti de ploaie.
Merg agale, sprijinit de căruțul gol. Deodată aud o voce care mă strigă și...:
- Salut!
- Salut, răspund încercând să aflu cine este.
- Cum o mai duci?
- Ca și până acum. Tu?
- Am venit în concediu acasă. Așa suntem noi românii... muncim afară și petrecem concediile acasă.
- Da... La mine este invers... uneori... depinde de buget.
Eu tot speram să-mi dau seama cine este... Dar nu se trăda. După o scurtă discuție, pleacă spre casele de marcat unde-l aștepta soția lui.
Îmi continui drumul, frământat de dilema întâlnirii. Încep să observ cu atenție împrejurimile și-mi aduc aminte că trebuie să fac mici cumpărături.
Aleg niște fructe și deodată exclam:
- Nu se poate!
Cei din jur se uită la mine, iar eu mă prefac că vorbesc la telefon, ascunzându-mă. Mi-am adus aminte că cel cu care vorbisem, era colegul meu din generală, grăsunul clasei. După terminarea studiilor, stabilisem să plecăm în străinătate. El da... eu nu... renunțasem de teamă, de necunoscut. El avea o situație materială bună și slăbise, devenind un tip ce atrăgea privirile femeilor frumoase, chiar și acum în magazin.
Gândurile mele sunt pierdute... Continui cumpărăturile, luând și papetărie... Să nu uit de pixul Pilot Frixion, care este util în ștergerea greșelilor... Oare cum ar fi fost viața mea dacă aș rescrie și eu unele evenimente, poate chiar ezitarea de a plecai în străinătate? Dacris importă de 10 ani aceste pixuri și puteam rescrie multe în viața mea...
Dacă plecam... nu aveam familia de acum, viața... deci este mai bine cum, este acum. În viața trebuie să-și asumi deciziile. Bine că nu avem tasta Undo sau pixul Frixion pentru că nu am evolua, ci doar am schimba mereu câte ceva. Am retrăi acele momente dar cu alte decizii.
Dar totuși... aș rescrie această zi, cu schimbarea minusculă... de a fi deja acasă, alături de cei dragi, să-i strâng în brațe, fericit pentru că suntem împreună pentru încă o zi!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu