cluc24

joi, 1 decembrie 2016

La un vin de ziua noastră


Mă pregătesc să asez faţa de masă, mutând scaunele din calea mea. Se aude o sonerie. Strig către soţia mea, dar îmi aduc aminte că este pe balcon şi nu aude.  Încerc să-mi dau seama unde se aude muzica veselă şi constat că sună concomitent la interfon şi la uşă. Probabil sunt persoane diferite, doar nu aleargă cineva două etaje pentru o farsă! Mă îndrept spre uşă în momentul când începe şi telefonul mobil să se facă auzit. Fiind într-o situaţie mai dificilă, iau mobilul şi răspund mergând spre uşă, timp în care se aude şi telefonul fix. Simt că mă apucă nervii dar deschid uşa de la intrare, apăs butonul de acces al interfonului şi alerg să răspund la telefonul fix în timp ce vorbesc la mobil. Discut concomitent cu cei doi apelanzi, timp în care, sufrageria se umple de musafiri.
După ce termin convorbirile, salut musafirii: socrii, părinţi şi două vecine. Încerc să-mi dau seama cine şi unde sunase înainte, dar îmi este imposibil. Renunţ să gândesc în direcţia respectivă, pornind ca o tornadă spre ieşirea din apartament. Cei din jur se sperie că am păţit ceva, dar nu era aşa.
După o scurtă vizită în beci, revin mai vesel în apartament unde masa era deja pregătită şi televizorul pornit. Plăcintele şi cozonacul erau atât în tava mare cât şi în farfuriile musafirilor.
- Ceva de băut ne dai?
- Da. Apă plată sau minerală? – răspund cu o întrebare.
Toţi se uită miraţi la mine, de parcă iesisem din ecranul televizorului. Soţia mea care mă cunoştea, răspunde:
- Acum fierbe vinul.
- A! Super! Merge cu plăcinta!
Da, normal că merge. Atât m-am gândit la ce tip de vin să aduc că aproape mă îmbătasem! Am gustat trei feluri de vin, pentru a-l alege pe cel optim. Asta este dacă sunt atâtea tipuri: roşu, roze, alb (deşi are culoare gălbuie), sau sec, demisec, demidulce, dulce...
Fiecare invitat avea anumite preferinţe. Socrii preferau vinul roşu dulce, părinţii pe cel alb, vecina era mereu cu demidulcele în gând iar eu, aparte, vroiam neapărat sec, indiferent de culoare. Cu greu m-am decis şi am venit de la bucătărie cu o carafă plină ochi, cu vin. Am pus în pahare şi culmea, toţi au băut deşi se tot plâng de diverse boli...
Vinul era bun fiind din colecţia Cabernet Sauvignon care a stat la macerat în butoi de stejar 36 de luni şi apoi încă cinci ani până a fost pus în vânzare. Vinul era de colecţie, din Comoara Pivniţei (atât din beciul meu valoros cât şi din colecţia de vinuri ce aparţin acestei game speciale) şi se potrivea mai mult decât perfect la plăcintă. Doar era o vorbă veche: „la plăcinte înainte...” şi la vin, mai repede înainte!
Un vin bun îl bei cu cei dragi, la un eveniment special, care nu poate fi decât ziua noastră, a tuturor, ziua României şi a românilor de pretutindeni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu