E sărbătoare! De fapt este luna cadourilor. Anul acesta este unul mai
liniştit, fără aşa multă agitaţie. Anul trecut am rezolvat problema bradului de
Crăciun. Am trecut pe partea ecologică, adică în zona de brazi artificiali . A fost fără voie, de nevoie dar sunt bucuros de reuşită şi de
idee, în general.
Totul a început cu câteva zile înaintea sărbătorilor de iarnă. Soţia mea
a plecat la un curs de specializare. Am fost un pic trist dar şi bucuros că
puteam să-mi fac de cap, ca în copilărie! La plecare mi-a spus:
- Poate reuseşti şi tu să faci curăţenie!
- Da. Cum să nu! – spun convins că voi reuşi.
După ce ne-am despărţit, deja îmi făceam planuri, de parcă aveam la
dispoziţie, un an întreg. Mi-am sunat prietenii să ne întâlnim la o bere, apoi
mă gândeam să mă ocup de curăţenie şi de pregătirile aferente sărbătorilor.
În prima zi nu am făcut nimic, fiind prea obosit. A doua zi, am fost
nevoit să rămân peste program la servici şi am pierdut astfel oportunitatea de
a rezolva ceva din treburile primite. În următoarea zi am fost la o bere cu
prietenii. Am stat până s-a închis barul, ca apoi să-i invit la mine, ca să
continuăm, până dimineaţa. Din cauza oboselii şi a stresului am distrus câte
ceva pe acasă: am pătat un covor, am dărâmat un calorifer de pe poziţie şi s-a spart un bec. Urma să le repar în
următoarea zi.
A venit sâmbăta şi eram terminat după cheful cu prietenii. Am decis să mă
odihnesc până spre seară. Aşa repede a venit seara, că obosisem deja şi m-am
tot odihnit, până a venit miezul nopţii şi… duminica implicit. Doar nu era să
lucrez duminică, când oamenii se odihnesc!
Dimineaţa…adică pe la ora 12.00 ziua, la o cafea, am decis să rezolv
treburile în ultimele două zile rămase. Cât îmi ia să fac curat? Mă uit prin
cameră… cam mult. Mă duc la tablouri şi le înclin puţin, să cadă praful până a
doua zi. Apoi sun la servici să-mi iau liber.
Luni mă trezesc la ora 7.00, după alarma ceasului. Beau cafeaua şi mă brusc
apare soacra, care vine să-mi aducă
mâncare gătită. Se miră că sunt acasă:
- Ai făcut curat. Tablourile sunt strâmbe!
- Le îndrept eu… mai am ceva treabă.
Soacra pleacă mulţumită că are un ginere harnic. Încep să dau cu
aspiratorul. Pentru prima oară constat că am o locuinţă mare. Şterg şi praful,
schimbând şi becul spart în acelaşi timp.
Cu greu, dispare pata de pe covor. Repoziţionez caloriferul după ce mă
chinui două ore să dau o gaură pentru şurubul de prindere. Mă uit afară şi mă
sperii! S-a înserat…iar oamenii plimbă brazii. Am nevoie de un brad! Când să
mai caut, la cât de obosit şi terminat sunt!
A doua zi merg la servici iar
soţia mea revine acasă… Parcă şi covorul e pătat din nou…Dar acolo dacă pun
bradul, nici nu se obsearvă! Apoi o să spun că musafirii care au venit, au
vărsat vinul şi… scap cu bine. Deci categoric, am nevoie de un brad.
Sun un prieten să mă ajute. Acesta îmi spune că sunt destule la piaţă,
trebuie doar să aleg ce-mi place. N-am ce face şi dau o tură la piaţă şi cumpăr
un brăduţ. Fericit, revin acasă şi încep să-l tai pentru a încăpea în suport…
Tot tai din el până rămân doar nişte crengi, pe care le pun într-o vază cu apă.
Dacă las caricatura asta de brad, soţia mea o să creadă că râd de ea…nu că
mi-ar juca soarta o festă. E întuneric şi piaţa s-a închis. Oftez. Mă duc la
calculator şi-mi vine o idee!
Să comand un brad online. Nu natural, unul ecologic. Poate că cel natural
se usucă până ajunge să fie livrat… Găsesc un site ideal şi comand un brad
artificial real!
A doua zi, bradul a ajuns cu cinci minute înaintea soţiei mele, care a
rămas înmărmurită de cele văzute: harnic, gospodar şi devreme acasă! Eu, nu
altcineva!
PS: Pata de vin a dispărut ca prin farmec, de pe covor. Poate a fost doar
o iluzie, pentru a nu provoca o deziluzie!
Imaginile au fost preluate de pe situl e-Sarbatoare.ro.
Acest articol a fost publicat pe ambele bloguri pe care le administrez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu