cluc24

sâmbătă, 17 septembrie 2016

Cu ţigla la locul ei.....



Săptămâna trecută am fost plecat într-un fel de vacanță. De fapt fusese o delegație, deci un servici mai relaxant. Deși a fost perfect pe acolo, m-am bucurat enorm când am pornit spre casă. După ce am petrecut ultimele clipe, relaxante, savurând fiecare după propria-i dorință câte ceva dulce sau amar, am alergat efectiv după tren, căci timpul zburase deşi nu mă aflam în avion! Am reușit să-l prind în ultimul moment. Fiind obosit, am adormit instantaneu. Noroc că a fost agitație în tren și am reușit să cobor la destinație, unde am fosr orbit, din prima clipă, de razele soarelui..
Ajungând acasă, mă grăbesc să urc scările pentru a face o baie și să mă odihnesc după această călătorie. Ajung la etajul unde am apartamentul și deodată mă opresc brusc. În fața ușii era un alt preș. Mă uit în stânga, în dreapta...ușile vecinilor mi se par cunoscute. Mă uit pe numărul de pe ușă și constat că este locuința mea. Probabil a schimbat soția mea covorașul.
Deschid ușa și pătrund grăbit în bucătărie. Mă opresc în prag. Un covor roșu mă întâmpina... de parcă eram o vedetă. Îmi arunc privirea spre cafetieră și constat că este cea pe care o știam. Este locuința noastră.
Îmi pun repede de o cafea, iar apoi merg în dormitor. Mă împiedic de ceva, în beznă. Ceva nu este în regulă... de obicei auzeam strigătele copiilor alături de ciripitul păsărelelor, orbit de lumina soarelui care pătrundea printre jaluzele transparente. Duc mâna la întrerupător și aprind lumina. Atunci văd jaluzelele noi care acoperea fereastra. Probabil a găsit la promotie ferestre VELUX  și le-a schimbat pe cele vechi și uzate. 



Este clar, soția mea a lucrat în timp ce eu fusesem plecat. Pentru a-i demonstra dragostea pe care i-o port, trebuie să mă învrednicesc și eu, să văd cum rezolv cu țiglele de pe acoperis .
Ea urma să plece a doua zi în vizită la rudele ei din Ardeal și atunci puteam și eu să fac câte ceva.
În aceea zi am purtat discuții normale, cu soția mea, fără a evidenția cele făcute de ea. De multe ori, îmi spunea că eu trec pe lângă lucruri,şi treburi ce trebuie făcute, fără a le vedea. Așa trebuie să pară totul, până la revenirea ei acasă, când eu mă voi revanșa, Ea avea o stare de agitație, de așteptare a unor cuvinte  dar, trebuia să-mi joc rolul de neșiutor.
A doua zi mi-am luat liber de la servici și cu ajutorul a doi prieteni am căutat  tigla metalica , înlocuind vechile țigle de pe acoperis. Obosiți, stresați de răul de înălțime, ne-am apucat de treabă, iar la sfârșit am consumat licori bahice care ne-au produs o stare de satisfacție, întărită de reușita noastră în domeniul renovării acoperișului. Seara am adormit fericit. Mă simţeam împlinit, abia aşteptând ca să fiu lăudat, aşa cum eu nu făcusem cu ea, cu zi înainte! Dar poate nu-I place culoarea …. Dacă este nevoie, le vopsesc!
Dimineața m-am trezit obosit, lângă un plici de muște, aflat în mâna soției, care revenise acasă. Nu vroia să mă bată, doar să alunge muștele care-mi dădeau tîrcoale! Doar am fost băiat bun, harnic, care vede problemele și le rezolvă! Încet dar sigur, pas cu pas…. dacă nu are ghinion, să nu le observe!
Acum am toate ţiglele, atât pe casă cât şi ...în cap!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu