cluc24

miercuri, 6 iulie 2016

O durere trecatoare...


Este plictisitor să revii la servici după ce ai petrecut câteva zile, departe, în compania celor dragi, cu aventuri de neuitat, chiar dacă au fost neplăcute în acele momente.
În ultimul week-end am fost plecat la Bucureşti pentru a participa la o nuntă. Am plecat de joi, pentru a avea timp să ne integram în „peisajul” evenimentului.
Drumul a fost greu, lung, presărat cu o căldură mare, ce făcea ca pletele să fluture sub aripile vântului ce pătrundea prin geamurile maşinii în timp ce stăteam într-o coloană de maşini... dar totul s-a terminat cu bine când am ajuns în locaţia mirelui.
Abia am pătruns în capitală, că am descoperit faptul că suntem mai mulţi decât la plecare, având şi un musafir neinvitat! Era durerea de măsea, care mă apucase brusc.
Ajungând la mire, discutăm cu cei prezenţi iar figura mea chinuită atrage o mulţime de sfaturi şi multă compătimire. Până la urmă, accept un sfat. Să pun tărie pe măsea, să se îmbete şi va dispărea. Cred că era cea mai proastă idee. După aproape o oră, eram atât de ameţit, că totul se învârtea şi am uitat de tot şi de toate...
Dimineaţa a fost altfel, ceva mai bine... Aveam două dureri: de măsea şi de cap! Nici mahmureala nu mă lăsa în pace. Tot vedeam în faţa ochilor „Stomatologie”! Deja mă luase frigul deşi erau peste 35 de grade. Mama mirelui a început să caute pe internet cabinet stomatologie sector 5.
Sector 5, era zona unde ne aflam, eu şi durerile mele. Până la urmă, soacra mare şi nora ei, au căzut de acord că clinica rasmindent este ideală pentru mine. Eu nu eram convins, reamintindu-mi traumele copilăriei...
Până la urmă, durerea devine enervantă şi împreună cu viitorul mire şi a lui mireasă, ne deplasăm spre ţinta noastră fixă, un cabinet stomatologie sector 5 . În acel moment, vroiam să fie cea mai lungă călătorie cu maşină, în timp ce în urmă cu o zi, abia asteptasem să cobor din autovehicul! Nu puteam vorbi sau zâmbi că durerea era prezentă!
Ajuns la destinaţie, cobor îngândurat…. Ei mă încurajează, de parcă eu urma să mă însor… Intru în cabinet, asteptând ca ei să plece în treburile lor, urmând să revină după mine, în urma apelului meu telefonic.
Maşina lor pleacă şi eu mă pregătesc să ies… Poate trece durerea la vederea cabinetului stomatolgic. Nici vorbă. O asistentă se apropie zâmbitoare. Eu îi arunc o privire încruntată.
- Poftiţi…
- Aş pofti altele… - răspund eu
- Nici nu o să simţiţi intervenţia. O să vă consulte…
- Da…da… Aşa mă păcăleau când eram mic, că-mi dau injecţie fără ac!
- Haha… - râde asistenta. Ce haios sunteţi!
- Să mă vedeţi când sunt sănătos – mă dau eu cocoş, până mă trezesc pe scaunul doctorului. 


Asistenta îmi pune barbişonul. Apare doamna doctor şi-şi pune masca după care îmi cercetează gura.
- Mda… O carie. Vă doare aici?
Atât aud, că încep să ţip şi să dau din mâini, după o simplă atingere a doctoriţei. Şi nu era vorba de dragoste…doar de durere!
- Aveţi probleme cu inima?
- Nu… am o soţie….
- Este vorba de infarct…
- Încă nu m-am speriat chiar aşa.
Doctoriţa zâmbeşte pe sub masca ei… teroristă! Până să mă dezmeticesc, mă trezesc cu seringă în gură, injectat… Rămân fără cuvinte, deşi oricum nu prea le-am avut la mine.
Mă uit atent în jur, ca în cazul în care vrea să-mi facă altă injecţie să protestez. După câteva minute ia o chestie de pe masă şi-mi verifică dantura, se propteşte bine, trage, scoţând atât măseaua, cât şi durerea.
A fost simplu pentru medic dar nu uşor pentru mine…
La nuntă puteam să zâmbesc cu toată gura, să mănânc fără să simt durerea, care fusese ca un cuţit în spate…
Şi chiar am mâncat mult, vrând să-mi refac greutatea pierdută, în urma extracţiei acelei măsele….

2 comentarii: