Ce este femeia?

Această întrebare m-a frământat tocmai din copilărie. Mi-a frământat gândurile, nu aluatul pentru prăjituri!

Din momentul apariţiei mele, am fost înconjurat de femei: bunica, mama, sora....

Mă simţeam ca dl. Goe fiind alintat şi îngrijit de trei femei. Fiecare avea propria personalitate dar în anumite momente descopeream anumite particularităţi pe care nu mi le puteam explica.

În fiecare an mergeam la mare. Într-un an, ne-am împrietenit cu o familie care avea o fetiţă. Mă jucam cu ea şi mă simţeam bine... ca copiii! Dar a trecut.

La grădiniţă şi în clasele I-IV am avut educatoare şi învăţătoare care, fiecare prin propriile metode încercau să mă înţeleagă şi să-mi dirijeze paşii sub fina observaţiei a bunicii. Ce era ciudat, deşi mă feream de fetiţe, ele mă atrăgeau în jocurile lor... poate era perioada în care trebuia să aflu ce este femeia, rolul ei în societate.... Când mă atasasem de o fată, aceasta s-a mutat cu familia în alt oraş... Am fost dezamăgit şi am hotărât să nu mai caut răspuns la întrebare.

Ajuns în clasa a cincea am avut mai multe profesoare care să-mi organizeze activitatea. Eram bulversat. Era anormal ca fiecare să aibă propriile principii, idei... Normal, mă feream de femei, fiind retras şi tăcut, de parcă aveam o limită maximă de cuvinte, pe zi.

Mergând pe străzi, am descoperit că nici bărbaţii maturi nu ştiau ce este femeia... Îşi roteau privirile ca titirezii după mai multe reprezentante ale sexului frumos, care treceau prin faţa lor.

Ajuns în liceu nu am reuşit să aflu ce este femeia. Unele erau aranjate şi cu priviri triumfătoare de parcă ar fi câştigat competiţii importante, iar altele erau timide, liniştite, punând o anumită barieră imaginară, în faţa lor.

Ajuns la facultate m-am trezit în anumite situaţii ciudate. Femeile tehnice erau puţine, speriindu-mă că fetele sunt pe cale de dispariţie... Dar nu era aşa. Cum ieşeam pe porţile instituţiei, eram năpădit de frumuseţi feminine.

După începerea serviciului am pus eu o anumită barieră în faţa mea. Eram mai concentrat asupra ceea ce făceam chiar mai mult decât acele concentrate de suc pe care, le consumă, pe căldură, frumoasele domnişoare!

Asta a fost până în momentul când m-am simţit asaltat de femei. Erau peste tot. Când mergeam cu autobuzul, le regăseam, în faţă, în spate, la stângă, la dreapta. Încet dar sigur m-am apropiat de ele, dar tot nu am reuşit să aflu ce înseamnă femeia pe bune! Culmea, am mai mulţi prieteni, reali şi virtuali de gen feminin... Deci....

Femeia pare perfectă, ideală dar mereu are nevoie să fie ocrotită şi iubită.

Se poate spune cu certitudine că femeia este cea care asigură continuitatea vieţii pe această planetă. În spatele oricărui bărbat puternic se află o femeie.

Femeile îşi doresc să fie conduse, dar uneori trebuie să laşi impresia că ele conduc....

Indiferent cât ai căuta, nu găseşti femeia ideală, perfectă, doar femeia reală....

Poate prin campania #femeipebune vor avea răspunsul legat de ceea ce reprezintă femeia…. Nu de alta, dar să nu devin şi eu un titirez al privirilor aruncate haotic…stânga-dreapta…..

Femeia este o veşnică enigmă, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru ele, înşele!