Pentru orice există o soluţie

Maimuţel deschide uşa apartamentului vecinei Gogoşar. Gogonel a ajuns deja acolo, stând în fotoliu. După ce intră, Gogonel se uită la ea, apoi priveşte în spatele ei, căutând din priviri:

-          Unde este fratele tău, Maimuţel?

-          Pătrăţel a plecat. E trist.

-          Ce a păţit – întreabă Gogonel?

-          E bolnav? I-am zis să se îmbrace că vremea e schimbătoare! – spune atot-ştiutoarea Gogoşar.

-          Nu... E bolnav de tristeţe!

-          !?

-          Da. Ieri s-a uitat la un meci, se agita şi şi-a spart cana de cafea.

-          A pătat covorul – întreabă Gogoşar?

-          La ce meci s-a uitat – întreabă Gogonel.

-          Eh... nu ştiu... Dar era cana primită de la mama lui. Stătea şi se uita... parcă plângea. Nici rezultatul la meci nu-l mai ştie.

-          Of.. căni mai sunt...

-          Dar era una personalizată. Nici cafea nu a băut azi, deşi are o grămadă de căni!

-          Rezolv eu – spune Gogoşar.

-          Cum? – întreabă Maimuţel

-          Lipeşti cana – întrebă Gogonel.

-          Nu a găsit toate bucăţile – spune Maimuţel.

-          Există o soluţie!

-          Care Gogoşar! Hai, că mi-e dor de Pătrăţel! – spune trist Gogonel.

-          Abia ieri v-aţi despărţit!

-          Dar o zi fără Pătrăţel, sau fără voi fetele, e ca o mâncare fără sare!

-          Wow... Ce artist eşti.

-          Mereu am fot talentat... la vorbe.

-          Da...da... – râde Gogoşar de el.

-          Ce soluţie ai? – întreabă Maimuţel.

-          Acidă sau bazică – întreabă Gogonel, care este ignorat.

-          Magazinul de cani  – spune după câteva secunde şi... taste, Gogoşar

-          Corect, Trebuie să existe.... – susţine Gogonel. Căni, categoric, găsim!

-          Da...Da...Dar el avea una specială...

-          Păi, căutăm cană de cafea specială!

-          Una personalizată.

-          Da, uite nişte căni amuzante .

-          Da...aia cu fotbal este ideală – susţine Maimuţel.

-          Da...da... – aprobă fericit Gogonel, care priveşte imaginea pe ecran apoi se retrage în fotoliu, pornind televizorul.

-          Iar o cană cu literatură, pentru Gogonel, că tot vorbeşte ca din cărţi – sopteşte Gogoşar, Maimuţelei care zâmbeşte, complice....

Pătrăţel intră în Super-market. Îşi ia un coş… dar renunţă la acesta. Intră cu mâinile în buzunar. Trece pe la raionul de alimente. O fată frumoasă îl îmbie cu o nişte bucăţele de salam:

-          Poftiţi să vedeţi....

-          Este bun?

-          Încercaţi...gustaţi....

-          Mda... – gustă Pătrăţel o bucăţică, atât de mică că nici nu o vedea.

-          E bun, nu?

-          Nu am simţit. Era mică.

-          Mai serviţi una.

-          Mda... Tot mică – susţine Pătrăţel. Acesta este salamul – zice Pătrăţel arătând spre un salam început.

-          Da.

-          Bine. Îl iau pe tot, să-mi dau seama de gust!

Pătrăţel ia bucata de salam, muscă din ea, pornind spre alt raion. Fata este uimită şi rămasă fără produs, deci şi fără treabă,  strânge farfuriile.

Pătrăţel înfulecă din salam şi se opreşte la cosmetice. Acolo sunt mai multe femei care miros diferite parfumuri. Pătrăţel îşi termină mâncarea şi începe să ia câte un parfum. Se parfumează. Ajunge în zona cu creme. Vede că pantofii lui sunt cam ... şi ia crema de pantofi, neagră, aranjându-şi încălţămintea.

Se deplasează în zona de căni. Se uită în jur, priveşte şi oftează. Pleacă trist. La casa de marcat, spune supărat, casieriţei care-l privea întrebătoare:

-          Nu aveţi o cană ca lumea....Of!

Pătrăţel adună cioburile de la cană. Nu se potrivesc. Sare speriat de apelul telefonic. Răspunde:

-          Da.

-          Hai să mă ajuţi, Pătrăţel.

-          Bi... Of, a închis, Gogoşar.

Pătrăţel o porneşte pe scări, spre vecina. Gogonel stă în fotoliu, urmărind un meci. Maimuţel se mişcă stânga- dreapta. Gogoşar îi arată o cutie lui Pătrăţel:

-          Deschide-o!

-          Pentru asta m-ai chemat să te ajut?! – întreabă mirat Pătrăţel. Bine...O deschid şi plec...că...Wow! O cană super!

Pătrăţel sare într-un picior, ţinând fericit cana în braţe, ca şi cum ar fi regăsit un vechi prieten. O sărută pe Gogoşar, apoi dispare...

Fetele se uită mirate după el. Pătrăţel revine. Are cana plină de cafea:

-          Am nevoie de o cafea. Cum de ai făcut cafea Gogoşar, că tu bei ceai! – se miră Pătrăţel. Eşti ca o mămică!

Pătrăţel o strânge în braţe, apoi se aşează în fotoliu, mărind sonorul televizorului, devenind atent la meci. Gogonel, tace, sorbind un ceai, din cana primită cadou  , de la fete....

 Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.