cluc24

marți, 6 octombrie 2015

Cafeaua de zi cu zi



Liniştea din jur este întreruptă de sunetul strident al telefonului. Este alarma. Întind mâna, cu ochii închişi, apăsând pentru amânarea ei, cu cele zece minute, pe care le consider mai mult decât utile.
Adorm din nou, epuizat, după ce cu o seară înainte, mă culcasem târziu. Special setasem alarma ca să mă trezească mai devreme, conştient că o voi tot amâna.
Alarma se face din nou auzită. Amân…privind cu ochii mici spre ora indicată….
Sar din pat! Era ora la care autobuzul firmei tocmai, urma să plece din staţia unde trebuia să urc şi eu…

Mă deplasez spre baie, grăbit şi hotărât să iau un taxi pentru a prinde autobuzul, undeva pe traseu. Când, în sfârşit sunt gata, constat că timpul a zburat, ca şi ţânţarul care nu-mi dăduse pace toată noaptea !
Mă hotăresc să plec cu autobuzul local, urmând să merg pe jos, de la ultima staţie,  spre servici. Oricum era compromisă ora la care trebuia să fiu acolo…
Îmi iau telefoanele, portofelul, actele, caut cheile…  care se aflau liniştite în mâna mea, apoi verific dacă am toate hainele pe mine!
Îmi iau ţigările, bricheta, dinţii…a, dinţii deocamdată îi am pe toţi, încă nu am nevoie de proteză!

O pornesc liniştit, ca niciodată, pe stradă. Un vecin, care tunde iarba, priveşte mirat spre mine, deoarece, de obicei, alergam la maşină. Îşi face cruce…
Prin faţa mea, trece o femeie cu cărucior şi burtă mare! Este clar, aşteaptă încă un copil!
Deodată, în faţa mea apare un dulău, care trăgea după el, pe un grăsan. Acesta sigur, nu aştepta să aibă un copil! Cel puţin nu unul ... Apoi îmi pun o întrebare logică… cine pe cine scosese la plimbare?
Nu ajung să găsesc răspunsul, că mă trezesc pe jos. Ciudat, nu băusem nimic…
Mă uit atent, zărind o coajă de banană … parcă aş fi din filmele de desene animate!
Între timp, prin faţa mea, trece o femeie, purtând un căţel pe braţ! Am mai văzut poşete, haine, dar căţei pe braţ…?
Se pare că a înnebunit lumea sau, eu încă nu m-am trezit. Îmi aduc aminte de o întâlnire programată matinal şi sun repede persoana respectivă, cu care trebuia să mă întâlnesc. Răspunde o altă voce, somnoroasă. Îmi cer scuze, închid apelul şi renunţ să mai sun. Ce să fac dacă am în agenda telefonului, trei contacte cu acelaşi nume?!

Ajuns în staţie, zăresc un autobuz, care se apropie ameninţător. Urc repede şi caut să validez biletul de călătorie, care lipseşte cu desăvârşire! Of!
Autobuzul se pare că vrea să trezească pasagerii, dansând peste gropile întâlnite pe drum. Parcă se văd nişte controlori în zare… moment în care mă decid să cobor în staţia unde tocmai opreşte. Fac această manevră chiar în ultimul moment, când autobuzul se pune în mişcare.
La coborâre iau contact cu un stâlp care mi se interpune în cale. Oftez. Totul merge greu, prost…este timpul pentru o cafea! Se vede că nu mi-am băut cafeaua de dimineaţă!
Singurul lucru bun pe care-l zăresc, este un restaurant cu specific oriental, de unde se simte un iz de cafea la ibric. 

Între timp, îmi dau seama că sunt mai aproape de casă decât de servici. Mă hotăresc să o pornesc spre prima destinaţie. Doar aveam maşina în faţa locuinţei, putând ajunge liniştit la servici… Ce-mi venise mie ideea de a merge cu transportul în comun?
O pornesc agale, înapoi spre casă. Ajuns la destinaţie, mă întâmpină o vecină , bătrână şi surdă. Mă întreabă ceva, iar eu îi răspund. Nu aude şi întinde urechea spre mine. Ţip, oferindu-i răspunsul solicitat, sub privirile unei femei care tocmai trecea pe acolo, făcând semn cu degetul spre cap…
Ce zi proastă. Aşa este dacă ratez cafeaua de dimineaţă!

Ajuns în apartament, mă duc direct la cafetiera Arzum  şi-mi pregătesc cafeaua. Sunt mulţumit de achiziţia mea. Mai ales azi! Cafetiera am cumpărat-o din magazinul MarketOnline.ro , la promoţie.

Îmi aprind ţigara, sorb din cafeaua proaspăt făcută şi pornesc televizorul pentru a urmări ştirile. Pe ecran se derulează, în reluare, un episod din serialul “Suleiman Magnificul”. Zâmbesc. Şi ei beau cafea!
Deodată îmi pică… zahărul pe jos, apoi mintea mea descoperă… că este duminică!
Acum totul se explică. Noroc cu cafeaua că mi-am revenit! Vroiam să merg duminică la servici! Brr!
Ce bună este cafeaua! Ar trebui să-mi cumpăr o cafetieră profesională  şi personală pentru servici! Poate dacă beau o cafea pe acolo, descopăr şi în alte zile, că este duminică!Bună idee, mai ales că este duminică, m-am trezit, complet şi am timp!

Brusc îmi aduc aminte, de ce am pus alarma la telefon… trebuie să merg la gară după soţia mea…. Dar se pare că nu mai este nevoie…pe uşă îşi face apariţia o măturică şi un chip angelic, pe melodia de low-batery…..

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

2 comentarii: